Transumanismul sau drumul prin care omul devine altceva, mai bun sau mai rău

Transumanismul are scopuri înalte, dar un trecut tulbure. Îndrăznim să încercăm sau suntem deja acolo?

Transumanismul le oferă oamenilor unul dintre cele mai înalte obiective propuse vreodată: prin știință și tehnologie, deținem puterea de a ne turbo-încărca simțurile, de a ne edita fragilitățile biologice, de a îmbina mințile cu computerele și de a ne perfecționa corpurile cărnoase până la punctul în care devenim ceva care este dincolo de uman – poate ceva aproape de Dumnezeu. Nietzsche ar fi ca un copil într-un magazin de dulciuri.

În deceniile trecute a fost chestii de science fiction, dar ne apropiem cu pași repezi de un punct în care multe dintre aceste vise futuriste ar putea deveni realitate: CRISPR a făcut editarea genelor mai ușoară ca niciodată; decalajul dintre creierul uman și computere se reduce; robotica nu a fost niciodată mai bună; înțelegerea noastră despre îmbătrânirea biologică continuă să crească.

Adevărata întrebare, însă, este dacă ar trebui să ne lansăm într-un plan atât de îndrăzneț?

Transumanismul prezintă o viziune optimistă asupra viitorului în care oamenii se pot îmbunătăți prin extinderea radicală a duratei de viață umane, eradicarea bolii și eliminarea durerii.

Vrei să alergi ca Usain Bolt? Asta nu este nimic pe care editarea genelor și robotica nu ar putea gestiona. Vrei să posezi una dintre cele mai mari minți din istorie? Poate că o interfață computer-creier ar realiza asta.

Este un termen nebulos care se bazează adesea pe ipotetic, bazându-se pe tot felul de domenii științifice, de la inteligența artificială (AI) și robotică la biotehnologie și explorarea spațiului. Cu toate acestea, o disciplină pe care transumanismul o atinge frecvent – și chiar din care s-a născut – este genetica.

Începuturile tulburi ale devenirii dincolo de om

Termenul de transumanism („trans” care provine din cuvântul latin pentru „dincolo”, „peste” sau „dincolo”) a fost inventat pentru prima dată de biologul evoluționist Julian Huxley, nepotul lui Thomas Henry Huxley, un gigant al științei victoriane care a devenit cunoscut ca „Buldogul lui Darwin” pentru susținerea sa înflăcărată a teoriei evoluției prin selecție naturală.

Fratele și confidentul apropiat al lui Julian a fost Aldous Huxley, autorul cărții Brave New World, un roman care ilustrează în mod viu o lume viitoare în care totemurile științei, tehnologiei și eficienței au creat o distopie sumbră.

Julian a scris pentru prima dată termenul în anii 1950, dar teme care ar fi acum considerate transumaniste au apărut în gândurile sale cu mult înainte de al Doilea Război Mondial. El a susținut credința că omenirea deține un potențial aparent nelimitat, dar era zădărnicită de slăbiciunile intrinseci care se împletiseră în natura noastră. La fel ca orice altă fiară de pe această planetă, putem fi ignoranți, slabi și îmbătrânim.

El credea că era datoria progresului științific să se rupă de aceste lanțuri și să obțină „realizarea deplină a posibilităților omului”. În mintea lui, evoluțiile științifice ale modernității îi făcuseră pe oameni „directorul executiv al celei mai mari afaceri dintre toate, afacerea evoluției” – și era o oportunitate care avea o posibilitate imensă.

„Am terminat destul de bine explorarea geografică a pământului; am împins explorarea științifică a naturii, atât fără viață, cât și vie, până la un punct în care contururile sale principale au devenit clare; dar explorarea naturii umane și a posibilităților ei abia a început. O vastă Lume Nouă de posibilități neexplorate îl așteaptă pe Columb”, a scris el în 1957.

Huxley a crezut că etapele inițiale ale acestui lucru ar putea fi realizate prin educație și îmbogățire socială. Cu toate acestea, ca multe „minți mari” din secolele XIX și XX, el a devenit din ce în ce mai interesat de eugenism; un concept care se referă la schimbarea calității genetice a populației umane prin eliminarea variantelor nedorite din fondul genetic.

Din 1959 până în 1962, a fost președinte al Societății Britanice de Eugenism. Când compară modul în care fermierii își cresc animalele pentru a încuraja anumite caracteristici, cum ar fi pulpele de carne, Huxley s-ar întreba de ce nu se poate obține același lucru în stocul uman. Deși a susținut cu tărie dreptul de existență a celor considerați inapți, el credea că o modalitate de a obține o populație puternică este încurajarea oamenilor din „clase de mijloc profesionale” să aibă copii.

În mintea lui, ar fi posibil să ridice calibrul populației umane la niveluri mai înalte prin inginerie socială. La fel ca la creșterea găinilor, societatea ar putea crea un stoc de oameni până la punctul în care acestea devin dincolo de oameni.

Imaginația lui Huxley a fost oarecum limitată de înțelegerea științifică a timpului său. Când Huxley scria despre transumanism în anii 1950, structura tridimensională a ADN-ului tocmai fusese identificată și aveau să mai treacă două decenii până când oamenii de știință au început să se joace serios cu ideea ingineriei genetice.

Cu tehnologia actuală, totuși, ar putea fi posibil să mergem și mai departe pe calea pe care Huxley a început să o croiască.

Visul transumanismului este deja realitate?

Prin ingineria liniei germinale umane, este posibil să modifici ADN-ul unui popor în așa fel încât schimbarea să fie o parte fundamentală a genomului lor și chiar să fie transmisă copiilor lor.

Legalitatea ingineriei liniei germinale umane diferă în lume. Deși este complet interzis în Uniunea Europeană, este interzis doar cu utilizarea finanțării federale în Statele Unite. Acest lucru este chiar înainte de a lua în considerare câmpul minat al dilemelor etice și morale care înconjoară această ispravă.

Cu toate acestea, există pretenții că acest lucru a devenit deja realitate. În noiembrie 2018, biofizicianul chinez He Jiankui a susținut că a creat primii copii umani modificați genetic, Lulu și Nana.

Folosind CRISPR, el a editat genomurile gemenilor atunci când erau embrioni, dotându-i cu protecție genetică împotriva HIV, țintind o genă, CCR5, care codifică o proteină pe care virusul o folosește pentru a deturna celulele. Copiii au avut efectiv protecție supraomenească împotriva unei boli care a ucis zeci de milioane de oameni.

Incidentul a stârnit indignare și șoc în întreaga lume. El a fost zugrăvit ca un om de știință nebun în mass-media și nenumărate fluxuri de oameni de știință au susținut că acest comportament a fost nesăbuit, profund lipsit de etică și chiar criminal.

O mare parte din aceasta s-a bazat pe întrebările științifice fără răspuns care au înconjurat afacerea. Acesta este un teritoriu necunoscut și nu se știe cu adevărat modul în care ingineria liniei germinale a embrionilor le-ar putea afecta sănătatea și bunăstarea mai largă, darămite generațiile de mai jos. Dincolo de problemele științifice și medicale, a deschis o cutie a Pandorei cu întrebări etice și morale.

Minunata Lume Nouă

În timp ce puțini ar susține că protecția genetică împotriva HIV este un lucru rău, cum facem aceste distincții între „bine” și „răi” când vine vorba de utilizarea acestei tehnologii? Ce trăsături umane sunt „normale” și care pot fi considerate o dizabilitate sau o tulburare? Chiar dacă lumea este de acord cu aceste distincții, ce ne împiedică să ne amestecăm cu alte trăsături, cum ar fi inteligența, aspectul frumos sau abilitatea atletică?

Apoi vine problema modului în care această tehnologie este distribuită. Cel puțin pe termen scurt, este probabil doar cei privilegiați, bogați și cei născuți pe zonele potrivite ale Pământului se vor putea bucura de roadele acestei dezvoltări. Chiar și într-o lume în care editarea genetică este prolifică, ar putea face lumea să accepte mai puțin oamenii care sunt diferiți?

Toate aceste întrebări sunt fundamental de ce eugenismul este atât de respins astăzi. Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, eugenismul a ajuns să fie considerat pe scară largă ca imoral și lipsit de etică, cu atât mai puțin eronat din punct de vedere științific. Atât de mult, oricine cochetează cu idei transumaniste ar susține fără îndoială vehement că mișcarea este extrem de diferită de eugenism. La urma urmei, transumanismul nu implică doar genetică, ci și inteligența artificială, informatică, robotică, neuroștiință, biomedicină și tot felul de domenii științifice de viitor.

Este cu siguranță posibil ca viitorul să utilizeze orice progres științific pentru a maximiza sănătatea publică și fericirea, minimizând în același timp inegalitățile și suferința. Dacă acest lucru merge suficient de departe, poate că am putea considera în cele din urmă specia noastră ca fiind diferită de Homo sapiens care a creat picturi rupestre și a vânat mamuți.

Cu toate acestea, aceste tehnologii nu există în vid și, ori de câte ori sunt utilizate, vor rămâne strâns legate de normele sociale ale zilei. Dacă aceasta este o călătorie pe care suntem dispuși să o facem, trebuie să fim atenți.