Ce este ”nemurirea digitală”, cât de etică este și cum te ajută să-ți alini dorul de cei ce nu mai sunt

În drama fantastică din 1990, Truly, Madly, Deeply, Nina, interpretată de Juliet Stevenson, se simte profund îndurerată de moartea recentă a iubitului ei Jamie (Alan Rickman). Jamie se întoarce ca fantomă pentru a o ajuta să-și proceseze durerea.

Dacă ai văzut filmul, vei ști, de asemenea, că reapariția lui o obligă să-și pună la îndoială amintirile și, în cele din urmă, să accepte că poate el nu era atât de perfect pe cât își amintea ea.

”Fantomele” trecutului, înapoi în viața ta: cum intervine tehnologia

În 2023, un nou val de „tehnologii ale durerii”, bazate pe inteligență artificială, ne oferă tuturor șansa de a petrece timp cu cei dragi după moartea lor, sub diferite forme, exceptând varianta cu fantomele.

Re;memory, spre exemplu, este un serviciu oferit de Deepbrain AI, o companie coreeană care promite să te apropie de cei dragi pe care i-ai pierdut.

Dacă ai 10.000 dolari de cheltuit, poți crea un avatar numai al tău sau al membrilor familiei tale.

În momentul de față, chiar și după recunoașterea companiei, serviciul nu pretinde că poate reproduce personalitatea cu prea multă profunzime, dar pe viitor, cine știe?

Re;memory are avantajul suplimentar de a face un avatar video care poate răspunde la întrebările tale.

Pe de altă parte, o altă companie, HereAfter AI, se bazează pe audio și încearcă să surprindă puțin mai mult din personalitatea ta cu o serie de întrebări.

Rezultatul este un chatbot audio cu care prietenii și familia pot interacționa, primind răspunsuri verbale și chiar povești și anecdote din trecut.

Chatboții pre-antrenați oferă răspunsuri convingătoare mulate pe vocile celor ce nu mai sunt, dat totul are o limită.

În mod clar, tehnologia are șanse reale de a se îmbunătăți în viitor, pe măsură ce va colecta și mai multe informații.

Spre exemplu, în prezent, adolescenții sunt cei care își petrec cel mai mult timp online, drept pentru care amprenta acestora digitală este mult mai bine conturată decât cea a unui om de 60-70 de ani, spre exemplu, care nu a deschis ochii în internet, astfel că o bună parte din viața sa lipsește din online.

Cât de etic este? Evident, rămâne la latitutinea fiecăruia.