Cum să devii mai bun, dacă îți place fotografia de stradă: câteva sfaturi
Se poate spune că, atunci când ești un bun fotograf „de stradă”, în sufletul tău „locuiește” un mic fotojurnalist.
De altfel, fie că fotorgrafiezi pe stradă de plăcere sau ești plătit de o redacție de ziar pentru asta, surprinderea momentului face cam 80 la sută din toată fotografia.
Cu alte cuvinte, talentul și perspicacitatea contează, în acele momente, un pic mai mult decât setările aparatului foto – și îți voi explica în cadrul acestui articol de ce cred asta.
Fotografie de Henri Cartier-Bresson
Presetează-ți focalizarea și așteaptă să-ți intre subiectul în cadru
Majoritatea ghidurilor de fotografie, chiar și cele care vizează genuri precum fotografia de stradă, nu-ți vor spune suficiente lucruri despre cele mai bune setări de cameră și expunere pe care fiecare începător ar trebui să le învețe și să le practice, în acest caz.
Adevărul este că, deși niciuna dintre aceste metode nu este evident greșită, ele pot fi înșelătoare și contraproductive, mai ales pentru un începător care se concentrează prea mult pe tehnică.
Dacă petreci prea mult timp agitându-te cu privire la modul în care este configurată camera ta, nu vei face decât să ajungi acasă cu o mulțime de fotografii neinspirate.
De ce? Pentru că te vei gândi mai mult la configurație decât la ceea ce ai în fața ochilor tăi. Cu alte cuvinte, pierzi momentul.
În fotografia de stradă, compoziția nu se gândește, ci se trăiește, se simte.
Asta înseamnă că trebuie să-ți cercetezi în mod activ împrejurimile, lucru greu de făcut dacă ești prea preocupat de detaliile tehnice.
Fotografie de Vivien Maier
Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați fotografi de stradă este Cartier-Bresson, cel care susținea exact ceea ce am scris mai sus, dar și focalizarea la scară. Pe aceeași linie este și Vivien Maier, al cărei „selfie” îl poți vedea în antetul acestui articol.
Focalizarea la scară utilizează un principiu cunoscut sub numele de zonă de focalizare. Obiectivul camerei tale nu se concentrează niciodată pe un anumit punct. În schimb, o regiune întreagă aflată la o anumită distanță de planul focal va fi întotdeauna focalizată.
Determinându-ți zona de focalizare în avans și personalizând-o după preferințele tale, poți, pur și simplu, să aștepți ca subiecții să intre în acea zonă și să dai click.
Pentru a determina zona de focalizare, trebuie să înțelegi că extinderea ei depinde întotdeauna de câțiva factori de bază care includ distanța focală a obiectivului, dimensiunea senzorului sau a filmului camerei, distanța focală și deschiderea obiectivului.
În general, cu cât diafragma obiectivului este mai mică, cu atât profunzimea câmpului este mai mare și, astfel, zona de focalizare va fi mai mare și ea.
Fotografie de Henri Cartier-Bresson
Poți trece pe automat: oamenii te vor condamna, dar ție nu trebuie să-ți pese de alții
Focalizarea zonei este menită să-ți ia mâinile de pe obiectiv și să-ți țină ochii în stradă. Dacă, din orice motiv, nu poți sau nu vrei să utilizezi metoda de focalizare a zonei, există și alte mijloace.
Unul care este deosebit de practic, mai ales la cele mai recente camere digitale, este să lucrezi pe auto.
Treci fie la modul program (P), fie la prioritatea diafragmei (unii fotografi de stradă orientați spre acțiune ar putea chiar să selecteze prioritatea declanșatorului), configurează ISO automat și utilizează cele mai bune abilități de focalizare automată ale camerei în avantajul tău.
Fotografie de Vivien Maier
În trecut, utilizarea expunerii și focalizării automate era considerată prea nesigură pentru fotografia de stradă. Nu numai că viteza lăsa mult de dorit, însă motoarele de autofocus din anii 90 și 2000 erau, de asemenea, mult prea zgomotoase pentru o funcționare „candid-camera”.
Astăzi, există o mulțime de lentile și body-uri de înaltă calitate care îți vor expune automat și relativ corect.
Până la urmă, nu trebuie să uiți niciodată că, în fotografia de stradă, ochii tăi ar trebui să privească mereu înainte, nu în cameră.
Ochii sunt mai importanți decât camera de fotografiat
Important e să adopți o postură relaxată și ai neaparat o curea de gât pentru a te asigură că ai camera în siguranță în orice situație. Alternativ, poți folosi o curea de mână.
A „compune cu ochii” nu înseamnă strict să îndrepți camera către ceea ce vezi în fața ta și să declanșezi obturatorul. Asta poate funcționa, dar de obicei numai dacă ești norocos. Trebuie să fii extrem de atent la ceea ce te încojoară și să ai prezența de spirit pentru a apăsa la momentul potrivit.
Mai degrabă, îndemânarea și arta constau atât în a învăța să „vezi” fără a privi prin vizor.
Imaginează-ți proporțiile cadrului cu ochiul minții și încearcă să compui și să aranjezi în acel cadru la fel cum ai face prin cameră.
Acesta nu este un lucru ușor de învățat, așa că nu fi descurajat dacă rezultate impresionante nu vin imediat.
Totuși, este posibil să devii destul de priceput în a compune cu ochii într-o perioadă scurtă de timp, atât timp cât exersezi suficient de mult.
Învață să vezi, să încadrezi și să compui fotografii doar cu ochii, fără a fi nevoie să privești prin vizor sau prin ecranul LCD.
De asemenea, poți apela și la folosirea unui vizor la nivelul taliei, sau, pe scurt, WLF. Camerele cu un astfel de vizor au făcut furori între anii 1950 și 70, deși WLF-uri sunt greu de găsit în zilele noastre.
Pe unele SLR-uri, ar putea fi posibil fie să scoți capul pentaprismei, fie să atașezi un vizor în unghi drept la ocular pentru a obține un efect pseudo-WLF, dar aceste două metode sunt, ce-i drept, „cârpeli”.
Totuși, un WLF adevărat, cum există pe camerele reflex cu lentile duble (TLR) și aproape toate SLR-urile de format mediu, este aproape imbatabil atunci când vine vorba despre compunerea unei fotografii faine de stradă.
Lăsând camera să atârne de o curea și privind în jos, în vizor, poți să-ți asumi o poziție incognito în mulțime și să-ți faci timp pentru a configura fotografia după bunul plac.
În concluzie, încearcă să te concentrezi mai puțin pe tehnică, mai mult pe simțul tău artistic și garantat că, în timp, vei putea obține imagini absolut uimitoare, dacă ai răbdare.
Cel mai important este să îți placă ceea ce faci și, mai ales, să nu fii văzut de subiecții tăi, întocmai pentru a nu strica „momentul”.