Tinerii din generația Z se întorc la „săpuniere”: motivele pentru care aceștia preferă camerele digitale compacte

Cele mai recente camere digitale se laudă cu rezoluții din ce în ce mai mari, performanțe mai bune în condiții de lumină scăzută, focalizare inteligentă și reducere a tremurului – aceste caracteristici sunt integrate chiar în smartphone-ul tău.

Chiar și așa, unii tineri din generația Z optează pentru camere digitale de la începutul anilor 2000, adică dintr-o perioadă în care nu erau născuți ori erau destul de mici.

Industria camerelor foto digitale, în ansamblul ei, se confruntă cu o renaștere. Anterior, veniturile din industrie au atins vârful în 2010 și s-au redus anual până în 2021. Apoi au înregistrat o nouă creștere în 2022 și se preconizează că va continua să crească în următorii ani.

Nostalgia poate fi o strategie eficientă în a face față unor vremuri de schimbare și tulburare socio-economică.

Ce legătură are tehnologia cu alegerile celor din generația Z

De ce adoptă oamenii o tehnologie, în detrimentul alteia? Conform a ceea ce oamenii de știință numesc modelul de acceptare al tehnologiei, se iau în considerare două aspecte majore atunci când oamenii aleg o tehnologie: utilitatea ei percepută și ușurința de utilizare.

Dar, cu siguranță există și alte considerente, în special pentru tehnologiile personale. Oamenii aleg unele tehnologii pentru felul în care contribuie la dezvoltarea propriei persoane.

Cu alte cuvinte, aleg formate și tehnologii care îi vor ajuta să fie mai prezenți și mai atenți la ceea ce fac, în timpul experienței.

Relația unei persoane cu tehnologia începe cu o practică centrală, dar se extinde treptat până când devine parte importantă a vieții sale.

Astfel, tehnologia, indiferent de ce domeniu este legată ea, devine un mod cheie prin care oamenii își pot discerne valorile și pot face alegeri care susțin și întruchipează mai bine principiile pe care le vizează, în contextul explicat.

Nici nu-i neaparat de mimrare că utilizarea unei camere digitale de sine stătătoare îmbunătățește imediat semnificația unei experiențe, care este despre exercitarea alegerii – în ziua de azi majoritatea oamenilor nu dețin deloc o cameră foto, ci doar își folosesc smartphone-ul din dotare.

Camerele digitale permit, de asemenea, prezența: camera foto nu îți dă notificări, nu te deranjează și servește strict unui singur scop: acela de a fotografia. Asta este valabil pentru orice cameră foto care face doar un singur lucru.

Camerele vechi, în special, au un set de calități care îi ajută pe utilizatori să dobândească un anume sens în viață.

În primul rând, calitatea imaginii este mai slabă, iar acest lucru este un plus, oricât de absurd ar suna.

Pe rețele de socializare, fotografiile care sunt postate online sunt mai puțin despre precizie și mai mult despre împărtășirea experiențelor și a poveștii din spate. Totuși, momentul creării unei fotografii poate fi o poveste, în sine.

După cum scrie teoreticianul expert în rețele de socializare, Nathan Jurgenson, în cartea sa „The Social Photo”, „Ca mediu, fotografia socială devine un mijloc important de a experimenta ceva care nu poate fi reprezentat ca imagine, ci ca proces social”.

Pe măsură ce o persoană alege ce fotografii să partajeze și cum să le editeze, ea își exprimă valorile și își dezvoltă sentimentul de stimă de sine.

Într-o oarecare măsură, filtrele foto pentru smartphone-uri permit o parte din această expresivitate, dar camerele digitale vechi produc diferite tipuri de efecte vizuale și nu dispun de funcțiile automate concepute pentru a profesionaliza aspectul fiecărei imagini.

Camerele foto mai vechi vin „la pachet” cu mai multe provocări, iar acesta este un lucru bun, se pare

Camerele foto mai vechi introduc, de asemenea, provocări în transmiterea imaginilor pe rețelele sociale. Ele necesită cabluri, software și mai mulți pași pentru a transfera imaginile.

Este, practic, departe de situația unei imagini la un click distanță sau chiar de inteligența artificială.

Ceea ce înseamnă că fotografierea implică mult mai multe activități dincolo de simpla fotografiere. Fotografia devine o parte mai mare a vieții cuiva.

Cercetările privind designul semnificativ arată că oamenii formează atașamente mai puternice față de produse atunci când trebuie să facă mai multe alegeri sau să se implice mai mult.

Altfel spus, cei din generația Z vor să se implice mai mult, de vreme ce s-au născut și au crescut deja în era „point, shoot & post”.

În ultimii ani, criticii au deplâns ruptura instituțiilor sociale și transformarea platformelor digitale în locuri care servesc doar ca vehicule pentru a vinde reclame și a colecta date de la utilizatori.

În timpul pandemiei, viața însăși a amenințat să devină digitală, cu tot hype-ul din jurul metaversului.

Evident, o soluție pentru a trăi bine în viitorul apropiat este să identifici locurile în care poți crea, astfel încât să nu simți că mergi la mila algoritmilor și a capriciilor Big Tech.

Toate generațiile de oameni funcționează la fel, diferă doar tehnologia aleasă

În concluzie, un motiv esențial pentru care, sub nicio formă, n-ai să vezi pe cineva mai mare ca vârstă că va dobândi o pasiuni mistuitoare pentru camerele foto compacte este pentru că acea persoană, cel mai probabil, a avut deja ocazia să folosească o astfel de „săpunieră” la vremea ei.

În mod evident, noi, cei mai „bătrâni”, nu avem cum să fim impresionați de ele, de vreme ce le-am folosit obligat-forțat, în urmă cu ceva ani.

Pe de altă parte, generația Z le poate vedea ca pe niște apanaje ale nostalgiei îndreptate spre vremuri pe care nu au apucat să le trăiască.

Ceea ce cred cu tărie este că toate generațiile sunt la fel și, în definitiv, se comportă la fel, doar că motivul nostalgiei lor se reflectă printr-o altă generație tehnologică.

Dacă Gen Z preferă săpunierele „vintage”, cei din generația milenialilor vor opta mereu spre a-și satisface nostalgia colecționând camere foto pe film care erau folosite de fotografi cu mult timp înainte ca ei să se nască.

La rândul lor, acei fotografi rareori vor aprecia camerele pe film, întrucât sunt deja sătui de tehnica fotografică pe care au apucat să o vadă și experimenteze cu ochii și mâinile lor.

În consecință, nu vorbim neaparat despre vreo calitate extraordinară a vreunei tehnologii, indiferent dacă este vorba despre „săpuniere” sau camere pe film cu burduf, ci despre o componentă pur psihologică a omului orientat spre artă și tehnologie, în sine.

Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie – cum ar spune o veche vorbă românească.