Telefonul tău este, de fapt, un parazit, conform unui nou studiu. Cum s-a ajuns la această concluzie

O echipă de cercetători australieni afirmă, într-un articol recent publicat în Australasian Journal of Philosophy, că telefoanele inteligente nu mai pot fi considerate simple unelte.

Potrivit filozofei Rachael L. Brown și biologului evoluționist Rob Brooks, aceste dispozitive au evoluat într-o relație parazitară cu utilizatorii, consumând timpul, atenția și datele lor în beneficiul companiilor tehnologice și al advertiserilor.

Pornind de la o analogie cu paraziții biologici, autorii definesc smartphone-ul drept un „parazit evolutiv” al epocii moderne: dependent de om pentru a funcționa, dar oferind din ce în ce mai puține beneficii reale utilizatorului, scrie publicația The Conversation.

Deși la început tehnologia mobilă a funcționat într-o relație de tip mutualism, ambele părți câștigând, această dinamică s-a erodat odată cu dezvoltarea aplicațiilor care prioritizează monetizarea și manipularea comportamentală.

De la utilitate la dependență și control

Autorii spun că multe aplicații sunt concepute pentru a menține utilizatorul „captiv” în bucla scroll-ului nesfârșit. Aceste comportamente, împreună cu colectarea de date și profilarea psihologică, servesc interese comerciale și nu nevoile reale ale individului.

Totodată, impactul asupra sănătății mentale și sociale este considerabil: tulburări de somn, degradarea relațiilor offline, scăderea capacității de concentrare și afectarea memoriei.

Brown și Brooks sugerează că utilizatorii, deși conștienți de aceste riscuri, se află într-o poziție de inferioritate într-o „cursă a înarmării” informaționale cu marile companii tehnologice.

Soluția? Reglementarea, nu doar voința individuală

Inspirându-se din natură, autorii propun o formă de „poliție evolutivă”, așa cum peștii recifelor pedepsesc peștii-curățători care abuzează relația mutualistă.

În cazul tehnologiei, acest tip de control ar putea însemna reglementări legale, precum interzicerea funcțiilor algoritmice adictive, limitarea colectării datelor personale și restricții pentru accesul minorilor la aplicații.

Exemplul recent al guvernului australian, care a interzis accesul minorilor la rețele de socializare, este menționat ca o formă concretă de intervenție colectivă.

Brown și Brooks susțin că astfel de acțiuni, și nu simpla voință individuală, pot readuce relația dintre om și smartphone într-un cadru mutualist, mai echilibrat.

Dacă telefoanele inteligente au ajuns să funcționeze mai degrabă împotriva decât în sprijinul utilizatorilor, este nevoie de un efort colectiv și reglementat pentru a restabili controlul.

Iar primul pas, spun autorii, este să recunoaștem că nu mai suntem doar utilizatori de telefoane, ci și gazde ale unui parazit digital extrem de eficient.