Sateliții din jurul pământului, inclusiv cei pentru GPS sau meteo, motiv semnificativ de îngrijorare. Cum duc la încălzirea globală, distrug stratul de ozon

La prima vedere, sateliții care orbitează în jurul Pământului par a fi niște aliați incontestabili ai progresului. Ne oferă internet de mare viteză, sprijină navigația prin GPS, monitorizează clima și ajută la prognoza meteo. Cu toate acestea, un nou studiu avertizează că acești sateliți ar putea avea un impact nociv, pe termen lung, asupra atmosferei terestre și implicit asupra climei globale.

O flotă de sateliți care crește exponențial

În 2025, în jurul planetei orbitează peste 9.000 de sateliți. Până în 2040, acest număr ar putea depăși 60.000, potrivit estimărilor cercetătorilor citați de publicația The Guardian. În ciuda beneficiilor pe care le aduc, sateliții sunt concepuți cu o durată de viață limitată – în medie de aproximativ cinci ani. Odată ce își încheie misiunea, aceștia sunt adesea retrași din orbită prin reducerea altitudinii, ceea ce duce la arderea lor în atmosferă.

Acest proces aparent banal ascunde însă o realitate problematică: arderea sateliților eliberează în atmosferă particule de metale, în special oxid de aluminiu, care pot perturba semnificativ echilibrul termic și chimic al straturilor superioare ale atmosferei.

Oxidul de aluminiu, un pericol invizibil

Studiul publicat recent în Journal of Geophysical Research Atmospheres analizează scenariul în care, anual, 3.000 de sateliți ar fi dezintegrați în atmosferă, eliberând în total aproximativ 10.000 de tone de oxid de aluminiu. Simulările arată că acest compus se acumulează mai ales la latitudini mari, unde poate cauza creșteri de temperatură cu până la 1,5 grade Celsius în atmosfera medie și superioară.

Această încălzire localizată poate modifica viteza vântului și contribuie la subțierea stratului de ozon, afectând negativ eforturile internaționale de refacere a acestuia. De altfel, autorii studiului avertizează că dacă tendința de creștere a flotei de sateliți continuă, ne putem confrunta cu un nou factor destabilizator al climei, ignorat până acum în discuțiile despre schimbările climatice.

Alte metale periculoase și impactul lor necunoscut

Pe lângă oxidul de aluminiu, în atmosferă mai ajung și alte metale: titan, litiu, fier și cupru. Deși studiul actual s-a concentrat pe efectele oxidului de aluminiu, impactul acestor metale asupra atmosferei rămâne, deocamdată, insuficient cercetat.

Problema este agravată de faptul că aceste materiale nu au nicio cale naturală de eliminare din atmosfera superioară, ceea ce înseamnă că ele pot rămâne acolo zeci de ani, influențând circulația aerului, reflexia radiației solare și echilibrul chimic al stratului de ozon.

Soluții și semnale de alarmă

Cercetătorii avertizează că, în lipsa unei reglementări stricte privind gestionarea sfârșitului de viață al sateliților, situația ar putea deveni de nesoluționat în câteva decenii. Posibile soluții includ dezvoltarea unor tehnologii de reintrare controlată care să minimizeze arderea în atmosferă sau recuperarea sateliților prin metode active, dar aceste soluții sunt costisitoare și tehnic dificile.

Pe măsură ce rețelele de sateliți – inclusiv cele comerciale precum Starlink, Kuiper sau OneWeb – se dezvoltă în ritm accelerat, este esențial ca impactul ecologic al acestora să fie analizat și reglementat, nu doar la nivel național, ci în mod coordonat la nivel global.