Cum s-a „schimbat la față” învățământul românesc datorită digitalizării. Cu bune, cu rele, nu mai este „ca pe vremea noastră”

În ultimul deceniu, digitalizarea educației a devenit o prioritate globală, iar România nu a făcut excepție. De la implementarea platformelor online până la integrarea unor tehnologii avansate de învățare și evaluare, tranziția către un sistem educațional digitalizat este un proces complex, care aduce cu sine atât provocări, cât și oportunități semnificative.

Hai să vedem drumul parcurs de România în ultimii zece ani în ceea ce privește digitalizarea educației, provocările cu care s-a confruntat, dar și oportunitățile pe care le aduce acest proces pentru viitorul educațional al țării.

Digitalizarea educației în România, de la începuturi

Tranziția către digitalizarea educației în România a fost un proces treptat, marcat de inițiative sporadice și de o serie de proiecte pilot, unele eșuate lamentabil.

În România, au fost implementate câteva măsuri pentru a integra tehnologia în învățământul preuniversitar și universitar. Totuși, dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, a unor platforme educaționale accesibile și a unui cadru legislativ coerent a fost lentă, iar digitalizarea nu a fost uniformă la nivel național.

Un moment de cotitură a fost criza sanitară globală din 2020, care a forțat autoritățile să adopte rapid soluții digitale pentru continuarea procesului educațional în condițiile restricțiilor impuse de pandemie.

În această perioadă, școlile și universitățile din România au fost nevoite să migreze într-un timp record către învățământul online, iar acest proces a adus în prim-plan atât lacunele infrastructurii educaționale, cât și potențialul educației digitale.

Provocările digitalizării educației în România

Unul dintre cele mai mari obstacole în calea digitalizării educației în România este inegalitatea în accesul la tehnologie. În timp ce în orașele mari și în școlile private elevii și cadrele didactice au avut acces la echipamente adecvate și conexiuni de internet rapide, în mediul rural și în școlile din zonele defavorizate, acest acces a fost limitat.

Aceasta a dus la o diferențiere semnificativă în calitatea educației, pe măsură ce elevii din mediul rural au fost dezavantajați în fața colegilor lor din mediul urban.

Conform unui raport al Comisiei Europene, aproximativ 40% dintre elevii din zonele rurale din România nu aveau acces la internet de mare viteză, iar un procent considerabil nu dețineau laptopuri sau tablete, iar acest lucru a făcut învățământul online mult mai dificil.

În acest context, una dintre cele mai mari provocări ale digitalizării educației în România este reducerea acestei prăpastii digitale și asigurarea accesului egal la tehnologie pentru toți elevii, indiferent de locația sau statutul lor economic.

Un alt punct critic în procesul de digitalizare a educației în România este pregătirea insuficientă a cadrelor didactice pentru utilizarea eficientă a tehnologiilor educaționale.

Chiar dacă în ultimii ani au fost organizate diverse cursuri și programe de formare, multe dintre acestea nu au reușit să ajungă la toți profesori sau să răspundă necesităților lor reale.

Mulți profesori din mediul rural nu aveau pregătirea necesară pentru a folosi platforme online sau pentru a crea materiale didactice digitale interactive.

Ba mai mult decât atât, lipsa unei instruiri continue și a unui sistem de suport tehnic eficient în școli a făcut ca digitalizarea să fie, adesea, privită mai degrabă ca o obligație birocratică decât ca o oportunitate de îmbunătățire a procesului educațional.

Astfel, succesul digitalizării depinde în mare măsură de capacitatea cadrelor didactice de a învăța și de a aplica noile tehnologii într-un mod eficient.

Resistența la schimbare

Deși tinerii din România sunt, în general, mult mai deschiși către tehnologie, unele cadre didactice și autorități educaționale au manifestat o reticență față de implementarea pe scară largă a digitalizării.

Acest lucru este cauzat adesea de lipsa de încredere în eficiența tehnologiilor educaționale, precum și unei mentalități conservatoare care vede educația ca pe un domeniu în care schimbările rapide sunt percepute ca riscante.

În plus, unele voci susțin că învățământul digitalizat poate reduce calitatea interacțiunilor directe între profesori și elevi, ceea ce poate avea un impact negativ asupra dezvoltării cognitive și sociale a tinerelor generații.

În acest sens, digitalizarea educației a întâmpinat o opoziție fermă, care s-a materializat, de exemplu, în refuzul unor cadre didactice de a adopta platformele online pentru cursuri sau evaluări. Chiar și în cadrul unor școli care dispun de tehnologie adecvată, s-a observat o utilizare insuficientă a acesteia în activitățile de zi cu zi.

Despre protecția datelor și securitatea cibernetică

Digitalizarea educației aduce cu sine inclusiv provocări legate de protecția datelor personale ale elevilor și profesorilor.

În contextul în care tot mai multe platforme și aplicații sunt utilizate pentru învățarea online, securitatea cibernetică devine o preocupare majoră. Atât datele elevilor, cât și materialele educaționale create și distribuite digital sunt expuse riscului de atacuri cibernetice, iar acest lucru poate afecta încrederea în utilizarea pe scară largă a platformelor digitale în educație.

În acest sens, autoritățile trebuie să dezvolte un cadru legislativ clar și eficient privind protecția datelor în mediul digital educațional, pentru a preveni utilizarea incorectă a informațiilor personale și pentru a asigura o experiență educațională sigură și responsabilă.

Ce oportunități există, de fapt

Una dintre cele mai mari oportunități oferite de digitalizarea educației este extinderea accesului la educație de calitate, indiferent de locație sau statutul economic.

În trecut, elevii din mediul rural aveau acces limitat la resurse educaționale și la profesori de specialitate, dar învățământul online și platformele educaționale digitale permit acum ca acești elevi să participe la cursuri și să aibă acces la materialele didactice de care au nevoie.

Acest lucru poate ajuta la reducerea disparităților educaționale și la crearea unui sistem de învățământ mai echitabil.

În plus, digitalizarea permite accesul rapid la resurse educaționale online de calitate, cum ar fi cursuri, tutoriale, platforme de învățare colaborativă și biblioteci digitale. Elevii pot învăța într-un ritm propriu, având la dispoziție resurse care nu erau disponibile în mod tradițional.

Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, competențele digitale sunt esențiale pentru integrarea în piața muncii și pentru participarea activă în societate. Digitalizarea educației contribuie la formarea unor tineri care sunt mai bine pregătiți pentru provocările viitorului, învățând să folosească tehnologiile în mod eficient.

De asemenea, profesorii beneficiază de o mai bună formare în utilizarea tehnologiilor educaționale, ceea ce le permite să creeze un mediu de învățare mai interactiv și mai adaptat nevoilor elevilor.

Îmbunătățirea eficienței administrative și a managementului educațional

Un alt beneficiu semnificativ al digitalizării educației este îmbunătățirea eficienței administrative.

Platformele online permit gestionarea centralizată a informațiilor despre elevi, performanțele acestora, orarele școlare și altele, ceea ce face ca procesul educațional să fie mai transparent și mai ușor de urmărit.

În plus, digitalizarea permite evaluări mai rapide și mai precise ale performanței elevilor, reducând sarcina birocratică a cadrelor didactice.

Digitalizarea educației încurajează inovarea în metodele de predare, prin integrarea unor tehnologii interactive, jocuri educaționale și simulări care ajută elevii să învețe într-un mod mai atractiv și mai eficient.

De asemenea, tehnologiile bazate pe inteligență artificială și învățarea automatizată permit personalizarea învățării, identificând punctele forte și slăbiciunile fiecărui elev și oferind recomandări pentru îmbunătățirea performanței.

Mai bine de zece ani de tranziție către digitalizare, în România. Ce ne așteaptă, oare?

Digitalizarea educației în România în ultimul deceniu a fost un proces de tranziție semnificativ, marcat de progrese importante, dar și de numeroase provocări.

Deși s-au făcut pași importanți pentru integrarea tehnologiilor în educație, există încă multe obstacole care trebuie depășite pentru ca digitalizarea să fie cu adevărat benefică tuturor elevilor și profesorilor din țară.

Accesul la tehnologie, pregătirea cadrelor didactice și protecția datelor sunt doar câteva dintre aspectele care trebuie adresate pentru a asigura succesul pe termen lung al acestui proces.

Totuși, digitalizarea aduce și oportunități importante pentru viitorul educației în România. Accesul egal la resurse educaționale, dezvoltarea competențelor digitale și îmbunătățirea eficienței administrative sunt doar câteva dintre avantajele pe care le poate aduce acest proces.

În ciuda greutăților întâmpinate, digitalizarea poate transforma educația românească într-un sistem mai echitabil, mai inovator și mai pregătit pentru provocările unei lumi în continuă schimbare.