Comoara digitală a ortodoxiei românești: 60.000 de artefacte din trecut vor putea fi consultate online

Patrimoniul cultural al Bisericii Ortodoxe Române urmează să treacă printr-un proces amplu de digitalizare, fără precedent în istoria instituției.

Printr-un proiect ambițios susținut din fonduri europene, peste 60.000 de obiecte cu valoare istorică și artistică vor deveni accesibile online pentru toți cei interesați de moștenirea spirituală și culturală a țării. Inițiativa se înscrie într-un context mai larg de deschidere a instituțiilor religioase către publicul larg și de salvare în format digital a unor bunuri fragile și vechi de sute de ani.

Într-o eră în care digitalul devine norma, și tezaurul Bisericii își găsește locul în cloud, nu închisoarea umedă a arhivelor greu accesibile. De acum, românii din țară și diaspora, dar și cercetători internaționali, pasionați de istorie, teologie sau artă religioasă, vor putea explora cu un click comori ascunse ale spiritualității ortodoxe, păstrate în mănăstiri, catedrale și biblioteci ecleziale.

Proiectul include digitalizarea unui număr impresionant de 60.015 bunuri culturale, datând din perioada secolelor XV–XIX. Printre acestea se numără cărți de cult scrise cu cerneală pe pergament, manuscrise prețioase, documente oficiale cu valoare istorică și opere de artă religioasă, toate păstrate în lăcașurile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române. Aceste piese nu doar că au supraviețuit secolelor, ci spun povești despre identitatea națională, credință și cultură.

Fiecare obiect va fi scanat la o rezoluție înaltă și însoțit de o fișă informativă, astfel încât utilizatorii să aibă acces nu doar la imagine, ci și la contextul istoric și cultural în care a fost creat. Biblioteca digitală rezultată va fi integrată în platforma națională culturalia.ro, un spațiu care centralizează și valorifică online patrimoniul cultural al României.

Scopul nu este doar conservarea acestor valori în fața deteriorării fizice inevitabile, ci și democratizarea accesului la ele. Astfel, un tânăr student din Cluj sau un cercetător din diaspora românească din Canada va putea explora același manuscris iluminat, fără a călători fizic în arhiva unui centru mitropolitan.

Un efort național organizat pe regiuni

Proiectul se va desfășura în perioada 23 mai 2025 – 28 aprilie 2028 și implică mai multe centre de lucru în România. La sediul Patriarhiei Române din București vor fi coordonate activitățile pentru regiunile București-Ilfov, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Sud-Est. În paralel, Arhiepiscopia Iașilor va acoperi regiunile Nord-Est și Nord-Vest, iar Arhiepiscopia Sibiului se va ocupa de regiunile Centru și Vest.

Această împărțire regională reflectă și bogăția diversă a patrimoniului cultural bisericesc din diferite colțuri ale țării. Fiecare regiune are specificul ei: Moldova cu mănăstirile pictate, Țara Românească cu vechile tipărituri brâncovenești, Transilvania cu influențe stilistice unice.

Coordonarea între centrele regionale și echipele tehnice presupune un efort de logistică și expertiză digitală semnificativ. Proiectul nu înseamnă doar scanare de pagini, ci și selecție atentă, restaurare preventivă, traduceri și adnotări pentru o înțelegere mai profundă.

Fonduri europene pentru salvarea memoriei colective

Proiectul este finanțat prin Programul „Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare 2021–2027”, coordonat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Asta demonstrează că Uniunea Europeană sprijină nu doar infrastructura, ci și cultura, în formele ei cele mai intime și relevante pentru identitatea locală.

Fondurile europene oferă astfel posibilitatea salvării memoriei colective, într-un format accesibil, modern și durabil. Într-o societate în care trecutul riscă adesea să fie îngropat sub presiunea prezentului accelerat, digitalizarea acestor obiecte devine un act de rezistență culturală. Nu doar Biserica, ci și întreaga societate românească are de câștigat de pe urma unui astfel de demers.

Accesul deschis la patrimoniul ortodox nu înseamnă desacralizare, ci valorizare într-o eră în care cultura trebuie protejată și împărtășită, nu închisă în vitrine și arhive. Prin digitalizare, obiectele de cult devin punți între generații și resurse educaționale pentru școli, universități și publicul larg.

În final, acest proiect poate deveni un model pentru alte culte religioase și instituții culturale din România, într-un efort comun de conservare și promovare inteligentă a moștenirii naționale. Într-o lume conectată prin tehnologie, și sufletul istoric al unui popor poate fi găzduit online, în siguranță, la doar un click distanță.