O profesie la mare căutare cândva și în România redevine meserie „brățară de aur”. Se fac bani frumoși, timp să ai

Ceasornicăria nu pare să fie cea mai „modernă” profesie a secolului 21. Aceasta necesită o răbdare neclintită și o atingere delicată, ceasornicarii având nevoie de luni sau chiar ani pentru a crea o singură piesă de ceas. Între timp, majoritatea oamenilor spun ora uitându-se la telefoanele lor.

O profesie uitată devine tot mai interesantă pentru tineri

Totuși, această profesie care pare să fi devenit învechită se bucură de un interes în creștere, declanșat cel puțin parțial de entuziasmul Generației Z pentru tot ce este analog și de dorința de a lucra departe de ecranele de computer. De decenii, industria a avertizat asupra unei lipse de forță de muncă pe măsură ce ceasornicarii mai în vârstă ies la pensie. Cu toate acestea, experții consultați de CNN raportează niveluri promițătoare de interes pentru această profesie, în ciuda îngrijorărilor continue legate de plecarea baby boomerilor din diverse domenii.

Comunitățile online de ceasornicari au contribuit la formarea unei noi generații de entuziaști ai orologeriei, pe măsură ce cunoscători tineri și vârstnici își împărtășesc colecțiile, pun în lumină meșteșugari renumiți și promovează ceasuri second-hand și vintage de vânzare pe platforme precum TikTok Shop. Această piață în expansiune de revânzare a generat cerere nu doar pentru ceasornicari, ci și pentru meșteșugarii experți necesari pentru a readuce la viață comori ale trecutului, a declarat Johann Kunz-Fernandez, directorul Programului de Formare și Educație al Ceasornicarilor din Elveția (WOSTEP), într-un apel telefonic cu CNN.

Kelloseppäkoulu, Școala Finlandeză de Ceasornicărie din Espoo, funcționează din 1944 și pregătește studenți care doresc să pătrundă în această industrie. Considerată una dintre cele mai prestigioase școli de ceasornicărie din lume, instituția se mândrește cu faptul că formează „cele mai sigure mâini din lume”, după cum afirmă directoarea Hanna Harilainen. Datorită cererii foarte mari, școala oferă pentru prima dată, în cei 80 de ani de existență, un curs în limba engleză. Potrivit Hannei Harilainen, persoane interesate s-au înscris din țări precum Canada, SUA, Marea Britanie, Turcia, Coreea de Sud și Iran.

„Cea mai frumoasă profesie pe care mi-o pot imagina”

Harilainen pune această creștere a interesului și pe seama popularității în creștere a „micro-brandurilor” create de ceasornicari independenți.

„Tinerii… vor să creeze ceva propriu,” a declarat ea pentru CNN, „ceva durabil, care să nu fie folosit și apoi aruncat.”

De asemenea, aceștia aduc perspective noi în abordarea acestei meserii. Unul dintre absolvenții recenți ai Kelloseppäkoulu, de exemplu, a cofondat un brand independent de ceasuri foarte apreciat și transmite în direct pe Twitch sesiuni de ceasornicărie.

Când Bernhard Lederer a decis să devină ceasornicar în anii ’70, nimeni nu înțelegea de ce își dorea acest lucru. Așa-numita „criză a cuarțului”, provocată de popularitatea ceasurilor alimentate cu baterii, afecta grav economia Elveției, iar revenirea ceasurilor mecanice părea puțin probabilă.

„Am fost tratat puțin ca un extraterestru — ca o persoană neconvențională”, a spus Lederer despre alegerea sa de a se forma ca ceasornicar, o meserie pe care o numește „cea mai frumoasă profesie pe care mi-o pot imagina.”

Însă, odată cu trecerea anilor, se pare că alegerea lui a fost justificată. Ceasurile sale, care pot necesita de la câteva luni până la câțiva ani pentru a fi realizate, se vând acum cu prețuri care pornesc de la 150.000 de dolari.

El consideră că pandemia a jucat un rol important în revigorarea interesului pentru ceasornicarii independenți, întrucât colecționarii au avut timp să se documenteze mai bine despre industrie și să caute piese „personalizate după gustul propriu”, în loc să aleagă „lux industrial” de la branduri consacrate, a declarat el pentru CNN.