Cine a scris Biblia: un mister vechi de mii de ani, pe care această inteligență artificială vrea să-l dezlege

Unul dintre cele mai vechi și controversate mistere ale umanității – cine a scris, de fapt, Biblia – este acum abordat cu ajutorul uneia dintre cele mai avansate tehnologii moderne: inteligența artificială. La Duke University din Statele Unite, o echipă multidisciplinară formată din matematicieni, arheologi, specialiști în Biblie și informaticieni încearcă să analizeze structura textului sacru cu o metodă revoluționară, care combină modelele statistice și analiza lingvistică pentru a detecta semnătura stilistică a diferiților autori biblici.

Departe de a căuta „mesaje ascunse” sau coduri secrete, cercetătorii urmăresc o reconstrucție riguroasă a originii și compoziției textelor, pornind de la ipoteza că Biblia este rezultatul unui proces lung, colectiv și stratificat de transmitere orală și scrisă, întins pe parcursul mai multor secole, potrivit publicației italiene La Stampa.

Un efort științific fără precedent, pornit dintr-un fragment de ceramică

Totul a început în 2010, când profesoara de matematică Shira Faigenbaum-Golovin a colaborat cu reputatul arheolog Israel Finkelstein de la Universitatea din Haifa, încercând să determine, prin metode statistice, autorul unor inscripții antice descoperite pe fragmente de ceramică din secolul al VII-lea î.Hr. Acea experiență a deschis calea pentru un nou tip de analiză aplicată asupra textelor biblice: una care folosește AI pentru a identifica stilurile de scriere specifice fiecărei „școli” sau grup de autori.

Astăzi, în cadrul Duke University, cercetarea s-a mutat asupra primelor nouă cărți din Biblia ebraică, cunoscute sub numele de Enneateuc (de la Deuteronom până la Regi). Aici, inteligența artificială a descoperit existența a trei stiluri de scriere distincte, ceea ce sugerează implicarea mai multor grupuri de autori. Analiza s-a bazat pe frecvența și distribuția unor cuvinte aparent banale – precum „nu”, „care” sau „rege” – dar care, în contextul lingvistic și sintactic, au dezvăluit tipare unice.

Când AI-ul confirmă ipotezele biblistice clasice – și le depășește

Rezultatele obținute cu ajutorul modelului AI confirmă multe dintre teoriile formulate de-a lungul timpului de către cercetători: de exemplu, că Deuteronomul și cărțile istorice prezintă similitudini stilistice evidente, în timp ce textele sacerdotale din Torah urmează o logică diferită.

Mai interesant, modelul a fost aplicat ulterior pe pasaje biblice a căror paternitate este încă disputată de specialiști. Comparând stilul acestora cu cele trei „corpuri” identificate anterior, AI-ul a putut sugera – cu un grad mare de încredere – grupul de autori cel mai probabil responsabil pentru redactarea fiecăruia.

Provocarea majoră a fost legată de volumul redus de date: unele fragmente biblice sunt formate din doar câteva versete, ceea ce face imposibilă folosirea metodelor convenționale de machine learning, care necesită seturi mari de date. Echipa a dezvoltat astfel un nou tip de algoritm, capabil să opereze și pe texte foarte scurte, identificând structuri sintactice și modele lexicale fine.

Un prim pas spre reevaluarea textelor sacre?

Una dintre revelațiile cercetării a fost legată de așa-numitul „narator al Arcei” din Cărțile lui Samuel. Deși ambele pasaje abordează același episod, stilul din Prima Carte a lui Samuel nu corespunde niciunui dintre cele trei stiluri identificate, în timp ce partea din a Doua Carte se aliniază clar cu stilul deuteronomist. Acest lucru sugerează că inclusiv în cadrul aceleiași narațiuni ar putea exista intervenții sau rescrieri ulterioare, făcute de autori diferiți în contexte istorice distincte.

Profesoara Faigenbaum-Golovin și echipa sa cred că această metodă poate fi extinsă și la alte documente istorice, cum ar fi celebrele Manuscrise de la Marea Moartă sau chiar texte moderne de autenticitate incertă.

Este încă prea devreme pentru a trage concluzii definitive, dar proiectul de la Duke University demonstrează că tehnologia nu vine să înlocuiască cercetarea umană, ci să o îmbogățească. Și, în cazul Bibliei, să apropie poate puțin mai mult lumea modernă de originile unuia dintre cele mai influente texte din istorie.