Timpul se dilată atunci când privești o operă de artă vizuală. Explicația oamenilor de știință

Cercetările sugerează că fotografiile memorabile pot face ca timpul să pară că trece mai încet. Această descoperire provine de la un studiu publicat în Nature Human Behaviour de către o echipă de la Universitatea George Mason.

Studiul care a făcut această descoperire

Studiul, condus de neuroștiința cognitivă Martin Weiner, a implicat prezentarea participanților diferitelor imagini, de la camere goale la stadioane aglomerate, pentru durate cuprinse între 300 de milisecunde și o secundă.

Participanților li s-a cerut să indice dacă au simțit că timpul petrecut vizionând fiecare imagine a fost scurt sau lung.

Aceștia au raportat că vizionarea peisajelor mai mari părea să extindă timpul, în timp ce spațiile aglomerate, precum un garaj dezordonat, făceau timpul să pară comprimat.

Acest rezultat a contrazis cercetările anterioare care sugerau că imaginile aglomerate ar putea întinde în loc să comprime timpul perceput.

Pentru a explora mai în detaliu, Weiner a selectat imagini dintr-un set de date cu 60.000 de fotografii, toate clasificate în funcție de memorabilitate. De exemplu, o imagine cu un bărbat cu flori în barbă a fost considerată mai memorabilă decât o simplă tufă.

Al doilea test a arătat că timpul chiar poate fluctua

În acest nou test, participanții au raportat că imaginile mai memorabile păreau să prelungească durata percepută. În plus, în momentul în care participanții au revenit în laborator în ziua următoare, au fost mai eficienți în a-și aminti imaginile care le-au încetinit timpul.

O rețea neurală proiectată pentru identificarea obiectelor în imagini la viteze similare celor ale ființelor umane a procesat imaginile mai memorabile mai rapid.

Deși acest lucru ar putea părea contraintuitiv, cercetătorii sugerează că ar putea explica de ce timpul pare să se dilate pentru oameni atunci când privesc imagini memorabile.

În timp ce mecanismul exact din spatele acestor percepții alterate ale timpului rămâne neclar, echipa speculează că acesta ar putea implica modul în care creierul gestionează informațiile primite.