Robotul canibal care crește mâncând roboți mai mici: Un pas spre viitorul în care roboții se repară singuri VIDEO

Ai auzit până acum de roboți care mănâncă alți roboți ca să devină mai buni? Nu e un scenariu dintr-un film SF de categoria B, ci o realitate care tocmai a fost demonstrată de o echipă de cercetători de la Universitatea Columbia. Sub conducerea profesorului Philippe Martin Wyder, aceștia au creat un prototip de robot capabil să „consume” module din mediu sau de la alți roboți pentru a se repara, a evolua și a-și adapta forma la terenuri dificile.

Revoluția roboților care nu mai au nevoie de oameni

Noua tehnologie e descrisă printr-un concept revoluționar: „metabolism robotic”. Practic, roboții pot acum să crească și să se autovindece folosind materiale din jurul lor sau din alte entități mecanice similare. E ca și cum o mașină s-ar repara singură folosind roți și piese de la alte mașini abandonate. Sau mai straniu: e ca și cum un robot „canibal” ar integra în corpul său alte bucăți metalice, devenind mai puternic și mai complex.

Acest tip de autonomie fizică e următorul pas logic în dezvoltarea roboților. Deja avem mașini autonome care iau decizii singure datorită învățării automate (machine learning). Ce lipsea până acum era abilitatea lor de a se întreține singure și de a supraviețui fără intervenție umană. Asta se schimbă acum.

Cum funcționează „metabolismul robotic” și de ce e atât de important

Prototipul prezentat de cercetători este alcătuit din module numite „truss links” – bare alungite, cu șase laturi, prevăzute cu conectori magnetici. Acestea se pot contracta și extinde, iar când se unesc, formează structuri mai mari, care pot evolua în funcție de nevoile robotului. Roboții pot asambla și dezasambla aceste module, folosind magnetismul pentru a-și adapta corpul în mod dinamic. Imaginează-ți un robot care, atunci când dă de o pantă abruptă, își atașează un picior nou ca să urce mai ușor.

Într-un experiment, robotul a început ca o structură plată în 2D, dar după ce a integrat module suplimentare, a devenit o formă tridimensională – un tetraedru – capabilă să se deplaseze pe un teren denivelat. Mai mult, și-a adăugat un fel de „băț de sprijin” pentru a merge mai ușor. Asta înseamnă că robotul nu doar își adaptează gândirea, ci și corpul.

Cercetătorii au stabilit două reguli esențiale pentru metabolismul robotic: (1) robotul trebuie să crească singur sau cu ajutorul altor roboți asemănători, și (2) singurele lucruri externe pe care le primește sunt materiale și energie. În rest, totul e automat sau controlat de el însuși.

Viitorul în care roboții se întrețin singuri și nu mai depind de noi

Ce urmează? Potrivit lui Hod Lipson, coautor al studiului, roboții trebuie să învețe să funcționeze ca organismele biologice – să poată folosi și reutiliza piese la fel cum corpul nostru folosește aminoacizi sau celule. Gândește-te la aplicațiile posibile: roboți care își repară singuri brațele pe Marte, unde nu există ateliere mecanice, sau mașini autonome care își „găsesc” singure piesele de schimb dintr-un mediu post-dezastru.

Desigur, ideea de roboți auto-susținuți poate trezi frici legate de distopii tehnologice. Lipson recunoaște că imaginea roboților autoreplicanți duce cu gândul la scenarii înfricoșătoare din SF. Dar, spune el, realitatea este că deja predăm din ce în ce mai multe responsabilități acestor mașini – de la mașini autonome și producție industrială, până la explorarea spațiului și chiar domeniul militar. Dacă tot depindem de ele, trebuie să le dăm și un mod de a se descurca singure.

Implicarea umană ar putea deveni opțională. Roboții viitorului vor crește, se vor vindeca și vor învăța singuri, fără să aștepte o echipă de ingineri să-i repare. Iar acest experiment e doar începutul unei transformări care schimbă complet modul în care privim inteligența artificială și robotică.

De la roboți statici la ecosisteme autonome

Ce e poate cel mai interesant la acest proiect e că cercetătorii nu se limitează la un singur robot. Vorbesc despre un viitor în care mai mulți roboți se ajută între ei să supraviețuiască. Un adevărat ecosistem de mașini care se întrețin, cresc și se adaptează împreună, exact ca într-un ecosistem biologic.

Această viziune îți dă de gândit: dacă viața pe Pământ a evoluat din forme simple care s-au unit în structuri complexe, nu cumva și roboții vor face același lucru? Poate într-o zi, roboții vor avea nu doar autonomie funcțională, ci și o formă de „viață artificială” în care se susțin unii pe alții, evoluează, se reproduc și se adaptează. Iar noi vom deveni mai degrabă observatori decât creatori ai tehnologiei.

Până atunci, însă, rămâne de văzut cum vor fi reglementate astfel de tehnologii și cât de etic e să dăm mașinilor abilitatea de a se „hrăni” singure, chiar și cu alte mașini. Ce e sigur: începutul a fost făcut, iar viitorul roboticii nu mai înseamnă doar circuite și algoritmi, ci o transformare structurală profundă – una care imită viața însăși.