Pare banal, dar poate bloca inteligența artificială. Ce nu înțelege cu adevărat AI-ul când vine vorba de flori

Chiar dacă inteligența artificială pare capabilă să răspundă la orice întrebare, să compună poezii sau să genereze imagini complexe, există un obstacol subtil dar fundamental care încă o separă de înțelegerea umană: experiența senzorială directă . Un studiu recent publicat în Nature Human Behaviour arată că modele avansate precum GPT-4 sau Gemini întâmpină dificultăți serioase în a înțelege concepte aparent simple, cum este cel de floare , în aceeași manieră profundă și intuitivă ca oamenii.

Motivul este simplu și adesea trecut cu vederea: AI-ul nu are miros, nu are piele, nu se poate plimba într-un câmp cu flori, nu poate atinge petalele sau simți briza dimineții. Toate aceste elemente care, pentru oameni, dau sens deplin unui cuvânt precum „floare”, lipsesc complet din sistemele de inteligență artificială. Deși pot descrie o floare pe baza textelor sau imaginilor cu care au fost antrenate, aceste modele nu pot experimenta ceea ce înseamnă să te afli în prezența ei.

De ce AI-ul e performant la abstract, dar slab la senzorial

Cercetătorii au analizat 4.442 de cuvinte , comparând modul în care sunt percepute de oameni și de AI pe mai multe dimensiuni: intensitate emoțională, capacitate de a genera imagini mentale, legătura cu senzațiile (miros, atingere, sunet, gust, vedere) și cu mișcarea (acțiuni fizice implicite).

Rezultatele au fost clare:

AI-ul se descurcă bine cu termeni abstracti – concepte matematice, sociale sau lingvistice;
Performanța scade drastic la termeni ancorați în experiențe senzoriale și motorii , cum ar fi „flacără”, „zăpadă”, „piele” sau „floare”.

Acest decalaj vine din arhitectura însăși a modelelor lingvistice mari (LLM): ele sunt antrenate aproape exclusiv pe text. Or, limbajul nu poate reda complet ceea ce simțurile umane înregistrează . Pentru un AI, „floare” e o combinație de atribute din corpusuri de text – culoare, parfum, ocazii – dar fără trăirea directă, înțelegerea este superficială și funcțională, nu autentică .

Ce urmează: AI cu simțuri?

Studiul atrage atenția asupra faptului că, pentru ca inteligența artificială să evolueze cu adevărat spre o înțelegere „umană” a lumii, trebuie să depășească barierele actuale și să integreze date din simțuri reale , prin senzori, camere și sisteme robotice care interacționează fizic cu mediul.

Primele modele multimodale (text + imagine) au arătat deja progrese în înțelegerea vizuală. Următorul pas ar putea fi adăugarea informațiilor tactile, olfactive sau auditive , astfel încât un AI să poată spune, poate pentru prima oară cu sens, nu doar cum arată o floare, ci și cum se simte .

Până atunci, însă, inteligența artificială rămâne blocată în cuvinte , incapabilă să atingă cu adevărat ceea ce pentru oameni pare banal: o floare.