„Motorul cu aburi” din Grecia Antică: misterul mașinăriei „Eolipil”, vechi de 2.000 de ani
Dacă ai fi întrebat când a fost inventat motorul cu aburi, probabil ai ghici că s-a întâmplat în jurul secolului al XVIII-lea, alimentând Revoluția Industrială. Și ai avea dreptate, dar cu bine peste o mie de ani înainte de aceasta, imediat după anul 0 e.n., Heron din Alexandria a descris un fel de motor cu aburi, folosit în scopuri necunoscute. Acest dispozitiv simplu, cunoscut sub numele de eolipil, este o turbină cu aburi care se rotește atunci când recipientul cu apă este încălzit.
Descoperirea și descrierea eolipilului
Heron din Alexandria, cunoscut și sub numele de Heron, a documentat în detaliu funcționarea eolipilului în scrierile sale. „Atunci va urma ca, încălzindu-se cazanul, aburul (atmis) să cadă în sferă […] și să iasă prin tuburile îndoite spre capac și va roti sfera, la fel ca în cazul figurilor dansatoare,” a scris Heron.
Dispozitivul era format dintr-o sferă montată pe două brațe, conectată la un cazan care genera abur. Pe măsură ce aburul era direcționat prin tuburi mici către sferă, acesta provoca rotirea sferei datorită forței reactive, scrie IFLscience.
Utilizarea și replicarea dispozitivului
În secolul al XVI-lea, dispozitivele descrise de Heron au fost replicate pe măsură ce lucrările sale au fost popularizate, iar apoi din nou pentru lecții științifice simple secole mai târziu. Cu toate acestea, în ciuda ingeniozității sale, eolipilul avea puține aplicații practice.
Paul Keyser, în lucrarea sa „A New Look at Heron’s ‘Steam Engine’”, a explorat funcționarea mașinii și a concluzionat că „dispozitivul lui Heron este, prin design, nepotrivit pentru a produce multă putere utilizabilă.” Conform lui Keyser, „îmbinarea rotativă […] trebuie să aibă fie o fricțiune excesivă, fie o scurgere excesivă, reducând în ambele cazuri eficiența dispozitivului. Sfera ar avea o inerție insuficientă pentru a oferi o ieșire lină pentru sarcini variabile și s-ar roti prea repede (peste 1.000 RPM) pentru a permite un angrenaj simplu de reducere pentru a transmite puterea.”
Scopul și impactul eolipilului
Chiar dacă era un dispozitiv impresionant pentru prietenii din Grecia Antică, eolipilul nu avea prea multe aplicații practice. Este considerat mai degrabă prima demonstrație a unei forțe reactive, similară unui rachetă, decât un motor cu aburi veritabil, precum cele create secole mai târziu.
Deci, care era scopul acestui dispozitiv? Din păcate, Heron nu a oferit detalii clare, lăsând loc speculațiilor. Se crede că dispozitivul a fost probabil folosit ca obiect de divertisment pentru a impresiona și a uimi prietenii din Grecia Antică. Pe lângă aceasta, eolipilul ar fi putut fi utilizat pentru a crea „miracole” în temple.
Harry Kisikopoulus, în lucrarea sa „Innovation and Technological Diffusion: An Economic History of Early Steam Power”, sugerează că „un cazan ascuns în figura goală a unui idol ar produce abur printr-o conductă terminată în una sau două ramuri prin nas sau gură. Aburul scăpat ar da impresia unei figuri care respiră, inspirând uimire.”
Eolipilul lui Heron rămâne un exemplu fascinant de ingeniozitate antică și un precursor al tehnologiei aburilor, chiar dacă nu a avut aplicații practice majore în timpul său. Misterul și inventivitatea din spatele acestui „motor cu aburi” antic continuă să inspire și să fascineze, oferind o privire în mințile inventive ale civilizațiilor trecute.