Comorile turistice ascunse în nordul extrem al României. Locurile știute doar de localnici pe care ar trebui să le vizitezi și tu odată

În inima județului Botoșani, cel mai nordic punct al României, se ascund comori turistice de neînchipuit, rămase până acum doar la cunoștința localnicilor sau a celor câțiva curajoși care au decis să exploreze aceste locuri neumblate.

Printre acestea se numără grota Sfântului Onufrie, „masa tâlharului“, vulcanii noroioşi de la Cerbu, Imașul Bolohanilor, rezervația de tisă de la Tudora și cel mai înalt punct din podișul Moldovei. Aceste destinații, deși spectaculoase, au rămas în mare parte neexplorate și necunoscute de marea masă a turiștilor.

Cum a fost posibil un ghid turistic în Botoșani

Ionuț Haidău, un localnic din Botoșani și fochist la o fabrică de alcool, a decis să schimbe această situație. Îndrăgostit de regiunea în care trăiește și pasionat de călătorii, Haidău a creat un punct virtual de promovare turistică pe Facebook sub numele „Botoșani – atracții și trasee turistice“. Prin această inițiativă, el a adus în atenția publicului o serie de obiective turistice incredibile, care până acum au scăpat atenției autorităților locale și a agențiilor de turism.

Pentru mulți, Botoșaniul este perceput doar ca un loc marcat de sărăcie, însă Haidău a demonstrat contrariul. În ultimii 20 de ani, a explorat județul în lung și în lat, documentându-se și fotografiind locuri de o frumusețe rară. A motivat sute de persoane să descopere aceste locuri, oferind informații detaliate, tehnice și poze pe pagina sa de Facebook.

Printre descoperirile sale se numără „altarul din peșteră”, galbenul de Coșula, vulcanii noroioși, rezervații naturale, mănăstiri, conace vechi, colțuri feerice de natură și locuri de legendă, precum și Dealul Mare, punctul cel mai înalt din podișul Moldovei, cu 596 de metri. Aceste destinații oferă o varietate impresionantă de peisaje, istorie și cultură, reprezentând un potențial turistic imens pentru județ și pentru România în general.

Trasee turistice în Botoșani

Ionuț Haidău nu s-a oprit doar la documentarea și promovarea acestor locuri. El a inițiat și marcat numeroase trasee turistice în județ, facilitând accesul vizitatorilor. Cu ajutorul unui grup de pasionați de drumeții, a marcat trasee prin rezervații naturale, a identificat și promovat arbori remarcabili și a lucrat pentru a face aceste comori naturale și culturale accesibile unui public cât mai larg.

Eforturile lui Haidău de a promova județul Botoșani ca destinație turistică sunt demne de laudă, realizate pe cheltuiala proprie și cu o pasiune contagioasă. Prin munca sa, a reușit să schimbe percepția asupra Botoșaniului, demonstrând că acest colț de țară ascunde comori de o frumusețe și valoare culturală și naturală impresionante.

Aceste locuri, măsurate la pas și trăite de Haidău, sunt acum mai accesibile datorită determinării și pasiunii sale. Este un apel deschis către toți iubitorii de frumos și de natură să descopere și să prețuiască aceste comori ascunse ale României, care așteaptă să fie explorate și admirate.

Peștera Sfântului Onufrie de la Vorona, un loc de pelerinaj pentru creștinii – ortodocși

Peștera Sfântului Onufrie, ascunsă în inima pădurilor din apropierea mănăstirii Vorona, reprezintă unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru creștinii ortodocși. Aflată la o distanță de patru kilometri de mânăstire, peștera este accesibilă doar pe jos, prin mijlocul pădurii, ceea ce îi conferă un caracter aparte și o atmosferă de pace și izolare.

Legenda Sfântului Onufrie, un călugăr rus care a ales singurătatea pădurilor din Vorona în secolul al XVIII-lea, este transmisă din generație în generație. Acest pustnic singuratic a devenit cunoscut pentru minunile pe care se spune că le-a înfăptuit, câștigându-și astfel faima de sfânt. Cea mai cunoscută minune este vindecarea fiicei unui voievod al Moldovei, care suferea de epilepsie. Se crede că după moartea sa, în 1789, după 25 de ani de retras din lume, Onufrie a fost înmormântat la rădăcina unui măr din curtea Mănăstirii Sihăstria Voronei.

Povestea vindecării fiicei voievodului Mihail Sturza, care, aflându-se la vânătoare în zona Voronei, a rupt un fruct din mărul de lângă mormântul lui Onufrie și i l-a dat fiicei sale, este deosebit de semnificativă. Miraculos, fata s-a însănătoșit în mai puțin de o lună, eveniment atribuit intervenției divine a Sfântului Onufrie. Această vindecare a determinat exhumarea și canonizarea lui Onufrie, moaștele sale fiind depuse într-o raclă de argint la schitul Sihăstria Voronei.

Traseul pelerinajului dedicat Sfântului Onufrie include vizitarea mărului miraculos din curtea mănăstirii, venerarea moaștelor sfântului și, în final, o călătorie la peștera în care acesta a trăit în pustnicie. Această călătorie spirituală nu este doar un omagiu adus vieții și lucrării Sfântului Onufrie, dar și o oportunitate de reflecție și rugăciune pentru cei care îl urmează pe acest drum inițiatic.

Peștera Sfântului Onufrie de la Vorona rămâne astfel un loc de adâncă spiritualitate și tradiție, un punct de întâlnire între trecutul mistic al zonei și căutarea contemporană a credinței și a liniștii spirituale. Pelerinii care aleg să parcurgă acest drum sunt invitați să retrăiască istoria și minunile sfântului, într-un cadru natural de o frumusețe rară, care amplifică sentimentul de apropiere față de divinitate.