Arma viitorului, testată de japonezi. Pare un tun, dar folosește energie dirijată și principii de electromagnetism
Japonezii par să fi făcut un pas important înainte în domeniul armamentului de nouă generație. Într-un peisaj global în care SUA și China domină discursul despre armele cu energie dirijată, Forțele de Autodefensivă Maritimă ale Japoniei testează în prezent un prototip de tun electromagnetic instalat pe nava experimentală JS Asuka. Este prima armă de acest tip care ajunge într-o fază avansată de dezvoltare și cu potențial real de implementare pe mare.
Sistemul testat de Japonia se bazează pe accelerarea proiectilelor prin câmpuri electrice și magnetice, atingând viteze hipersonice de peste Mach 6, adică aproximativ 2.230 metri pe secundă. Tunul cântărește 8 tone, are o țeavă lungă de 6 metri și lansează proiectile din oțel de 40 mm cu o masă de circa 320 de grame. Spre deosebire de armele tradiționale, nu folosește explozibili, ci energie pur cinetică pentru a genera distrugeri, făcând-o mai sigură și mai ieftină în multe scenarii tactice.
De ce tunul japonez e diferit de proiectele occidentale
În timp ce Statele Unite au abandonat oficial în 2021 propriul program de tunuri electromagnetice din cauza uzurii rapide a țevilor și a costurilor ridicate, Japonia a continuat cercetarea fără întreruperi. Colaborarea între Agenția pentru Achiziții și Logistică (ATLA) și industria privată, în special compania Japan Steel Works, a permis realizarea unor progrese semnificative în stabilitatea proiectilului la viteze hipersonice și reducerea uzurii mecanice.
O altă diferență notabilă este că acest sistem electromagnetic nu este limitat de condițiile atmosferice, așa cum se întâmplă în cazul armelor laser, și poate funcționa eficient indiferent de vreme sau vizibilitate. Mai mult, poate angaja ținte aflate dincolo de linia orizontului, ceea ce îl transformă într-un instrument util în misiuni maritime complexe și în conflictele moderne caracterizate de atacuri din partea dronelor sau a vehiculelor hipersonice.
Japonezii văd în acest tun nu doar o armă defensivă, ci și o piesă esențială în viitoarele sisteme integrate de apărare aeriană, în special în contextul noilor amenințări emergente. Scenarii precum cele din Marea Chinei de Sud sau Marea Roșie, unde drone ieftine sunt atacate cu interceptori scumpi, scot în evidență nevoia unor soluții de apărare cu cost redus pe termen lung.
Ce urmează pentru această tehnologie
Obiectivul dezvoltatorilor japonezi este de a crește energia de tragere de la 5 la 20 megajouli, ceea ce ar aduce sistemul aproape de maturitate operațională. De asemenea, tunul poate fi adaptat pentru mai multe tipuri de muniție, inclusiv proiectile anti-aeriene fragmentabile, lucru ce îl face versatil într-o gamă largă de aplicații.
Faptul că Japonia a reușit să mențină acest proiect activ, în ciuda eșecurilor altor țări, demonstrează o direcție strategică clară și o investiție inteligentă într-un domeniu militar de viitor. Cu o implementare reală la orizont, tunurile electromagnetice ar putea rescrie regulile jocului în ceea ce privește apărarea navală, costurile per lovitură și capacitatea de reacție la amenințările emergente.
Într-o lume în care războaiele moderne sunt tot mai mult despre eficiență, viteză și costuri, această „armă a viitorului” testată de Japonia pare să răspundă tuturor cerințelor.
