Un joc video te invită să conduci un mic atelier de reparații în Tokyo-ul anilor 2000: „Restory”, promisiunea nostalgiei și a relaxării tehnologice

Într-o perioadă în care jocurile video explorează din ce în ce mai mult latura intimă și liniștitoare a experienței digitale, Restory se conturează drept unul dintre cele mai promițătoare proiecte cozy din 2026. Jocul te pune în rolul proprietarului unui atelier de reparații electronice din Tokyo, la începutul mileniului, într-o epocă dominată de telefoane pliabile, Tamagotchi și gadgeturi care azi par piese de muzeu. Conceptul este simplu, dar profund satisfăcător: demontezi, repari, restaurezi și readuci la viață obiecte care altfel ar fi ajuns în coșul de gunoi.

Deși încă aflat în etapa de testare, Restory a reușit deja să atragă atenția pasionaților de simulatoare și a celor care caută un joc liniștit, cu un ritm de lucru aproape meditativ. Totuși, primele impresii scot la iveală și unele provocări, mai ales în privința diversității și a coerenței narative.

Acțiunea jocului este plasată într-un cartier modest al Tokyo-ului anilor 2000, într-o perioadă în care gadgeturile își aveau propria personalitate, iar cultura tehnologică se schimba rapid. Ca manager al atelierului, primești dispozitive defecte de la clienți: telefoane „Pokia”, playere muzicale, camere foto sau jucării electronice.

Procesul de restaurare urmează câțiva pași clari:
– demontarea obiectului, piesă cu piesă;
– aruncarea componentelor complet defecte;
– curățarea celor reutilizabile;
– comandarea pieselor proprii de schimb;
– reasamblarea și returnarea produsului.

Din primul contact cu demo-ul, atmosfera este cea care impresionează cel mai mult. Interfața PC-ului tău virtual este un omagiu adus internetului anilor 2000: un monitor CRT gros, animații rudimentare, site-uri cu design învechit și sunete familiare celor care au crescut în era dial-up.

Clienții contribuie și ei la farmecul jocului. Un vecin retras comunică cu tine doar coborând obiecte într-o găleată pe geam, iar un agent de securitate își aduce lanterna veche, convins că e „specială” și merită salvată. Sunt mici detalii narative care dau culoare lumii și creează o atmosferă caldă și personală, chiar dacă unele povești încă par tratate superficial.

Reperele nostalgice sunt superbe, dar repetitivitatea mecanică dăunează pe termen lung

Deși jocul pune accent pe liniște și proces, un element important din simulatoarele de reparații este satisfacția de a descoperi ce nu funcționează, de a depista cauza unei defecțiuni și de a rezolva o „mică enigmă tehnică”. Titluri precum Assemble With Care sau Hardspace: Shipbreaker reușesc asta oferind obiecte unice și mecanici variate.

În Restory, cel puțin în versiunea demo, structura reparațiilor este prea uniformă. Dispozitivele apar în forme repetitive, fiind uneori identice în design și culoare. După a cincea reparație a aceluiași model de telefon, sentimentul de noutate începe să scadă considerabil.

Aceasta afectează inclusiv impactul poveștilor. De exemplu, un client îți oferă un Tamagotchi care a aparținut fiului său decedat, implorând să nu îl „lași să moară”. În mod ironic, jocul îți permite să îl desfaci complet pentru piese imediat, ceea ce rupe tonul emoțional sugerat de text. Astfel, mesajele narative nu reușesc întotdeauna să fie susținute de mecanica jocului.

Există și situații în care jocul transmite valori contradictorii. Deși te încurajează să restaurezi obiecte cu grijă, sistemul de gameplay încurajează canibalizarea unora pentru a repara altele. Practic, unele obiecte devin consumabile, deși povestea lor le prezintă ca fiind prețioase sau unice pentru clienți.

Un potențial uriaș, dacă dezvoltatorii reușesc să adauge profunzime și varietate

Cu toate aceste neajunsuri, Restory rămâne un joc promițător, care poate deveni o experiență memorabilă dacă dezvoltatorii introduc mai multă diversitate tehnică și estetică.

Există deja un fundament solid: atmosfera este plăcută, ritmul de joc e calm, iar ideea de a opera un atelier de electronice într-o perioadă atât de bogată în simboluri tehnologice este fascinantă. Jocurile de reparat obiecte sunt populare tocmai pentru că activează o zonă aparte a satisfacției personale — o combinație între grijă, răbdare și plăcerea de a face ordine în haos.

Dacă până la lansarea din 2026 se vor adăuga variații în culori, modele, structuri interne și mici puzzle-uri tehnice, Restory poate ajunge printre titlurile cozy cele mai apreciate ale anului. Deocamdată, demo-ul oferă o oră relaxantă și plină de nostalgie, dar rămâne dificil de spus dacă jocul va reuși să treacă de stadiul de promisiune interesantă la statutul de experiență cu adevărat memorabilă.

Industria jocurilor cozy este în continuă expansiune, iar Restory are toate ingredientele pentru a-și găsi locul în inimile jucătorilor — cu condiția să lase și obiectele, nu doar poveștile, să prindă viață cu adevărat.