Ubisoft își resetează strategia: șase jocuri anulate, studiouri închise și întârzieri care pot schimba 2026

Când o companie de mărimea Ubisoft anunță că taie dintr-un foc șase proiecte și amână alte șapte, nu mai vorbim despre un simplu „ajustaj de calendar”, ci despre o repoziționare dură într-o piață care a devenit brusc neiertătoare. Mesajul transmis pe 21 ianuarie 2026 este că zona AAA nu mai recompensează simpla prezență, ci doar câștigătorii clari, iar restul plătesc factura întârzierilor, a costurilor și a unor pariuri creative ratate.

Lovitura de imagine cea mai grea este anularea remake-ului Prince of Persia: The Sands of Time, un proiect cu istoric complicat, repornit o dată și ținut ani la rând în așteptare. În același pachet intră închiderea a două studiouri și confirmarea unor concedieri suplimentare, în timp ce compania își împarte dezvoltarea globală în cinci „case creative” care vor funcționa ca unități de business.

Ce se taie și ce se amână: un portofoliu refăcut din temelii

Ubisoft a confirmat anularea a șase jocuri, dintre care singurul numit public pe loc este Prince of Persia: The Sands of Time Remake. În rest, compania a indicat că printre proiectele eliminate se află titluri neanunțate, inclusiv trei IP-uri noi și un joc mobil, semn că „curățenia” nu vizează doar branduri mari, ci și experimente care nu trec noile filtre interne de prioritizare.

Separat, alte șapte titluri au fost amânate, fără ca Ubisoft să ofere lista completă. Aici apare însă un detaliu care a aprins imediat speculațiile: un joc neanunțat, planificat inițial pentru lansare înainte de finalul anului fiscal curent, este împins în anul financiar următor, adică până înainte de 31 martie 2027. În spațiul public, acest proiect este asociat frecvent cu un remake sau remaster Assassin’s Creed IV: Black Flag, dar important este că Ubisoft nu a confirmat explicit numele.

Pe lângă tăieri și întârzieri, compania își declară mai clar decât oricând direcția: focus pe aventuri open-world și experiențe live-service, în detrimentul unei game mai variate de proiecte de dimensiuni și riscuri diferite. Această repoziționare nu e doar un slogan; apare ca pilon central în comunicarea oficială, ceea ce sugerează că Ubisoft acceptă implicit că nu mai poate concura eficient pe toate fronturile simultan.

Studiouri închise, revenire la birou și concedieri: costul uman al „resetului”

Restructurarea nu se oprește la portofoliu. Două studiouri sunt închise, iar în comunicările publice apar explicit nume precum Stockholm și Halifax, cu impact direct asupra echipelor locale. În paralel, Ubisoft vorbește despre „restructurări” și în alte zone, ceea ce, în limbaj corporatist, înseamnă de obicei comasări, reduceri de personal sau mutări de proiecte între echipe.

Una dintre măsurile care va produce probabil fricțiune internă este revenirea la lucru de la birou cinci zile pe săptămână, cu un număr anual de zile permis pentru lucru de acasă. Compania motivează decizia prin nevoia de colaborare mai strânsă și eficiență colectivă într-o piață „mai selectivă”, dar efectul imediat este că îți schimbă radical viața de zi cu zi dacă erai obișnuit cu un model hibrid stabil.

Când pui cap la cap închiderile, concedierile și întoarcerea obligatorie la birou, se conturează un semnal clar: Ubisoft își „strânge șurubul” nu doar pe bani, ci și pe disciplină operațională. Dacă privești situația din perspectivă de industrie, e și o recunoaștere că lupta pentru talente nu mai e atât de dezechilibrată în favoarea angajaților ca în anii de boom, iar editorii mari își permit să impună reguli mai stricte.

Cinci „case creative” și un pariu pe branduri mari

Centrul noii arhitecturi este împărțirea Ubisoft în cinci „Creative Houses”, fiecare organizată pe genuri și francize, cu responsabilitate financiară și decizională mai aproape de producție. În esență, Ubisoft încearcă să copieze logica unor „mini-companii” interne: echipe cu obiective clare, bugete proprii și evaluare după performanță, inclusiv prin indicatori legați de engagement și valoare creată.

Structura detaliată indică, de fapt, o ierarhie a priorităților. O unitate gestionează cele mai mari trei branduri: Assassin’s Creed, Far Cry și Rainbow Six. Alte unități acoperă shooter-ele (The Division, Ghost Recon, Splinter Cell), experiențele live (For Honor, The Crew, Riders Republic, Brawlhalla, Skull & Bones), zona narativ-fantasy (Anno, Might & Magic, Rayman, Prince of Persia, Beyond Good & Evil) și, separat, jocurile family și casual (Just Dance, Uno și alte titluri mobile).

În mod interesant, chiar dacă remake-ul Sands of Time e anulat, franciza Prince of Persia rămâne prezentă în zona fantasy, ceea ce lasă ușa întredeschisă pentru alte proiecte din aceeași serie. Dar această reorganizare are și o miză de comunicare: dacă un proiect cade, nu mai „cade Ubisoft”, ci cade o unitate care nu și-a atins țintele. În teorie, asta ajută managementul să ia decizii mai rapide și să redistribuie resurse fără blocaje. În practică, riscul este ca unitățile să joace prea prudent, evitând ideile noi în favoarea francizelor care promit rezultate mai previzibile.

Banii: ghidaj retras, ținte coborâte și o notă de plată de sute de milioane

Partea financiară explică de ce decizia pare atât de brutală. Ubisoft și-a retras ghidajul anterior și estimează acum pentru anul fiscal 2025–2026 net bookings de aproximativ 1,5 miliarde euro, cu o deteriorare de circa 330 milioane euro față de așteptările comunicate anterior. În același tablou apar și elemente contabile legate de deprecierea unor active, generate de proiectele întrerupte și de întârzieri, plus o presiune crescută asupra fluxului de numerar.

Pentru tine, ca jucător, partea cea mai vizibilă rămâne calendarul: mai puține lansări, mai multă așteptare și un accent și mai mare pe open-world și live-service. Dacă vrei să-ți calibrezi așteptările, tratează 2026 ca pe un an în care Ubisoft își „repară conducta” internă, nu ca pe un an în care livrează constant surprize. Iar dacă urmărești compania din perspectiva industriei, uită-te la un lucru simplu: câte dintre jocurile amânate reapar cu adevărat mai bune și câte sunt doar împinse ca să câștige timp.