Pacient vindecat de cancer după operație robotică complexă la MedLife Humanitas

Un cancer de vezică urinară în stadiu local avansat poate părea un diagnostic ca o condamnare. Însă chirurgia modernă a avansat atât de mult încât, în prezent, cu ajutorul robotului da Vinci, medicii reușesc nu doar să vindece cancerul și, deci să prelungească viața pacienților, ci și să le ofere acestora șansa să ducă o viață normală. Petrică Ciobotaru, un bărbat de 65 de ani diagnosticat cu cancer de vezică, este în prezent vindecat, fără dureri și cu imaginea corporală intactă, după ce a fost operat cu ajutorul robotului da Vinci de echipa medicului primar urolog Vlad Schitcu, în cadrul Spitalului MedLife Humanitas din Cluj-Napoca.

Petrică Ciobotaru, de 65 de ani din Galați, a fost mereu foarte conștient de modificările care pot să apară odată cu înaintarea în vârstă și a mers la medic periodic, pentru că este un bărbat activ. Și-a făcut toate investigațiile necesare pentru monitorizarea sănătății aparatului urinar și a prostatei: analize de laborator, ecografii, PSA – toate au avut rezultate în parametrii optimi, până la un punct. A urinat de două ori cu sânge, în cantități mici, dar suficient cât să-l alarmeze, iar ecografia efectuată ulterior a evidențiat imediat problema: pereții vezicii erau îngroșați, iar medicul care a efectuat investigația a ridicat suspiciunea de tumoră de vezică urinară în stadiu incipient.

A urmat prima operație, în 2022, la Galați, de „curățare“ a vezicii. Biopsia a confirmat suspiciunea de afecțiune oncologică, iar medicul oncolog i-a recomandat și efectuarea a șase instilații cu un medicament imunostimulent (BCG). Optimist și foarte activ din fire, după finalizarea tratamentului, Petrică Ciobotaru a plecat în vizită la fiica lui, în Australia. Plănuia să stea acolo șase luni, însă după patru luni a venit timpul să efectueze un CT și un PET-CT de monitorizare post-tratament oncologic. Rezultatul nu a fost unul bun, așa că bărbatul s-a consultat cu fiica lui și au luat împreună decizia să caute în țară un urolog foarte bun într-un oraș mare, care să stabilească ce e de făcut.

În Australia, timpul de așteptare pentru a avea acces la o consultație la medicul urolog era atât de mare, încât ar fi depășit viza. Așa că, după ce au analizat cu atenție cei mai recomandați medici urologi din România și au citit review-urile, au programat o consultație la dr. Vlad Schitcu, medic primar urolog în cadrul Spitalului MedLife Humanitas, din Cluj-Napoca.

Tratament oncologic neoadjuvant

Odată ajuns la dr. Vlad Schitcu, lucrurile au devenit mai clare pentru pacient. Planul stabilit de medicul urolog începea cu un tratament oncologic neoadjuvant, după care urma o discuție despre posibilitatea efectuării unei intervenții chirurgicale complexe.

În aprilie 2023, Petrică Ciobotaru a început tratamentul, care a durat aproximativ un an și trei luni. Cistoscopia efectuată la trei luni de la finalizarea tratamentului a reconfirmat prezența tumorii vezicale, așa că medicul a trecut la pasul următor: stabilirea planului chirurgical. „Tratamentul standard pentru acest tip de cancer constă în excizia vezicii, în bloc cu prostata și cu ganglionii din pelvis. Ulterior exciziei, pentru ca pacientul să poată elimina în continuare urina există trei variante posibile“, precizează dr. Vlad Schitcu și le explică pe fiecare în parte.

Prima variantă – ureterostomie cutanată – presupune ca, ulterior îndepărtării chirurgicale a vezicii urinare, ureterele să fie aduse direct la piele, iar pacientul va purta, pentru restul vieții, două pungi în care se colectează urina de la cei doi rinichi.

A doua variantă – derivația Bricker – constă în confecționarea unui rezervor dintr-o porțiune de intestin, iar acest rezervor să fie conectat, de asemenea, la abdomen. De acolo, tot printr-o pungă aplicată pe abdomen se colectează urina.

Iar cea de-a treia variantă și cea mai complexă este aceea de reconstrucție de vezică urinară dintr-o porțiune de intestin subțire care, după aceea este conectată la uretră. „Practic, după această ultimă intervenție, pacientul nu are imaginea corporală afectată, nu trebuie să poarte pungi pe abdomen, iar calitatea vieții lui este foarte bună“, precizează dr. Schitcu.

Tocmai pentru că pacientul Petrică Ciobotaru a fost conștiincios în ceea ce privește propria sănătate, a mers periodic la medic pentru investigații de rutină, a depistat la timp cancerul de vezică urinară și în rest este un bărbat activ și sănătos, medicul urolog i-a propus cea mai complexă variantă și cu rezultatele cele mai bune atât din punct de vedere oncologic, cât și al calității vieții: intervenția de excizie a vezicii urinare, a prostatei și a ganglionilor din pelvis, cu reconstrucție a vezicii, realizată exclusiv cu robotul da Vinci.

Operație de 8 ore și jumătate: 3 intervenții într-una

Cistectomia radicală cu neovezică ileală de substituție (enterocistoplastia), cum se numește în termeni medicali, nu este, de fapt, o singură intervenție, ci trei, dar se realizează în aceeași zi, prin aceleași 5 incizii de un centimetru fiecare. 8 ore și jumătate a durat operația în cazul lui Petrică Ciobotaru.

„Au fost, practic, trei intervenții într-una. Prima este cistectomia radicală – excizia vezicii urinare și a prostatei, cu limfadenectomie extinsă. Pentru că vorbim despre un cancer, trebuie să avem în primul și în primul rând un rezultat oncologic favorabil, să ne atingem scopul intervenției, care primordial este acela de a vindeca chirurgical cancerul. A doua procedură este cea de rezecție de tub digestiv. Practic, rezecăm o bucată de intestin subțire, facem o anastomoză pe intestinul subțire de unde am exclus ansa din care vom reconstrui vezica. Apoi vine partea de confecționare a unei vezici din intestinul subțire, iar în final urmează anastomozele: cele ale ureterelor în neovezică și ale uretrei“, detaliază pașii operației dr. Schitcu.

Cu robotul, riscul de complicații este mai mic

Intervenția se poate efectua exclusiv robotic, cum a fost în cazul lui Petrică Ciobotaru, dar există și variante hibride: jumătate cu robotul și jumătate deschis – partea de reconstrucție a vezicii urinare. Însă medicul urolog spune că o reconstrucție în afara abdomenului se poate asocia cu o serie de riscuri atât pe termen scurt, cât și lung. „Robotul ne-a adus mai multe avantaje. Practic, am putut să reconstruim vezica în interior, exact în pelvis, astfel că nu am mai avut surprize ca în cazul în care se reconstruiește în afara abdomenului și este poziționată ulterior în pelvis că, de exemplu, anumite elemente anatomice din pelvis nu permit poziționarea corespunzătoare“, a explicat dr. Schitcu.

În plus, în cazul intervențiilor hibride, cum sunt cele mai multe dintre cele realizate laparoscopic, recuperarea pacientului se face mai anevoios.

Scopul chirurgical, potrivit medicului oncolog, este în primul rând îndepărtarea cancerului, însă la fel de important este și ca pacientul să-și poată păstra integritatea corporală, de aceea se efectuează reconstrucția de vezică. De asemenea, să-și poată păstra funcțiile: „Bandeletele neurovasculare pot fi mult mai bine prezervate cu ajutorul robotului, ceea ce, pe lângă un control bun al urinatului, poate să asigure și activitatea sexuală și ne ajută să prezervăm și aparatul sfincterian, astfel încât ulterior, să fie cât mai funcțional. Nu ne dorim ca rezultatul intervenției să fie unul în care pacientul iese bine doar la poză, în timp ce nu are continență, control al urinatului, activitatea sexuală îi este afectată și așa mai departe“, subliniază medicul.

Tratamentul conservator nu dă aceleași rezultate

Mulți pacienți se tem de intervenția chirurgicală, gândindu-se la riscul de a le fi afectată integritatea corporală și de a purta pungi pentru colectarea urinei. Alternativa este varianta de radio- și chimioterapie, cu prezervarea vezicii. „În primul rând, din punct de vedere oncologic, abordul trimodal, cu radio- și chimioterapie nu dă aceleași rezultate oncologice ca în cazul chirurgiei, care face exereză. Apoi, din alte puncte de vedere, dacă ne uităm atent la partea de radio și chimioterapie, aceasta a fost inițial dezvoltată pentru pacienții care erau declarați unfit for surgery, pentru cei a căror sănătate generală nu le permitea trauma unei astfel de intervenții chirurgicale care, independent de partea de reconstrucție, este cu grad crescut de complexitate. În plus, calitatea vieții acestor pacienți nu este pe măsura așteptărilor. În urma radioterapiei, pacientul poate să dezvolte un tablou de pseudo-infecție urinară, are senzații percepute ca niște arsuri la nivelul vezicii. Poate deveni victimă colaterală și rectul. Iar după tratament, pacientul intră într-un proces foarte strict de monitorizare din punct de vedere uro-oncologic, la fiecare trei luni trebuie efectuată o cistoscopie. S-au făcut studii prin care s-a demonstrat că, în pofida unor așteptări foarte mari în urma acestui abord trimodal cu prezervarea vezicii urinare, pacienții nu aveau o calitate a vieții pe măsura așteptărilor“, a explicat dr. Vlad Schitcu.

Monitorizare atentă post-chirurgical, recuperare bună

Au trecut aproape cinci luni de la operația extrem de complexă a lui Petrică Ciobotaru, iar el se simte foarte bine, se plimbă, colindă țara cu mașina, mănâncă sănătos, dar fără restricții și, desigur, își face controalele periodice recomandate de medic.

Post-chirurgical, pacientul a stat internat două săptămâni, apoi încă două săptămâni a locuit în Cluj-Napoca, pentru a fi atent monitorizat de medicul Vlad Schitcu și de echipa sa. „E bine ca pacienții să știe că ulterior operației, în cele mai multe cazuri ei vor fi fără un tub de dren, fără o sondă doar la trei-patru săptămâni post-chirurgical, în cazul unei evoluții fără niciun fel de incident“, explică dr. Schitcu.

De asemenea, e important de știut că unii pacienți pot avea nevoie de un absorbant de urină pentru 24 de ore, pentru siguranță. „Aproximativ 60% din pacienți recuperează la trei luni controlul urinii. Cu un absorbant este posibil să rămână pentru tot restul vieții – un absorbant de siguranță, cum poartă și doamnele pe lenjeria intimă. De ce? Pentru că la momentul operației, jumătate din sfincter pleacă odată cu prostata. Rămâne o jumătate de sfincter și nu întotdeauna se hipertrofiază compensator ca, în timp, să poată controla fără niciun fel de probleme și situațiile de creștere bruscă a presiunii intraabdominale, cum ar fi în caz de tuse, strănut, dacă ridică ceva greu. În aceste situații, pacientul se forțează, apasă presiunea pe sfincter și ies câteva picături de urină. Cu acest absorbant de siguranță, atât în cazul reconstrucției de vezică, cât și în cazul unui cancer de prostată operat, pacientul este considerat continent“, precizează medicul.

Petrică Ciobotaru spune că viața lui este aproape la fel ca înainte, deși poartă un astfel de absorbant de siguranță pentru 24 de ore și se mai trezește noaptea să meargă la baie. Ba chiar se simte mai bine decât înainte de intervenție, când mai avea dureri la urinare, spune el. „Finalul a fost fericit. Le mulțumesc din suflet doctorului Schitcu Vlad și echipei sale că mi-au dat șansa de a continua viața normală. Aș vrea ca toți pacienții să aibă parte de așa ceva“, spune emoționat pacientul.

Articol susținut de MedLife