Orașul „plutitor” care se scufundă încet sub povara timpului: Neft Dașlari, minunea tehnologică sovietică din Marea Caspică
Neft Dașlari, cunoscut și sub numele de „Stâncile Petrolului”, este un oraș construit pe o rețea vastă de platforme petroliere și locuri de producție, conectate prin zeci de kilometri de poduri în imensitatea Marii Caspice, cel mai mare lac din lume. Situat la aproximativ 100 de kilometri de coasta Baku, orașul este accesibil doar după o călătorie de șase ore cu barca, ceea ce îi conferă un caracter izolat și misterios, scrie CNN.
Minunea inginerească din largul mării
Construit în perioada sovietică, Neft Dașlari a fost un proiect ambițios menit să demonstreze puterea și inovația tehnologică a Uniunii Sovietice. Prima platformă petrolieră offshore din lume, Neft Dașlari a ajuns la apogeul său în anii 1960, găzduind peste 5.000 de locuitori. Povestea sa începe în anii 1940, când echipe de lucrători petroliști au ajuns pe o mică insulă din mijlocul Mării Caspice și au construit o sondă și o mică locuință pentru cazare. În 1949, primul puț explorator a fost forat cu succes, declanșând o fântână de „aur negru” și punând bazele unui oraș industrial unic.
După acest succes, construcția orașului a continuat cu rapiditate, transformându-se într-o adevărată minune tehnologică. Cu timpul, orașul s-a extins pe piloni metalici înfipți în fundul mării, creând senzația unei structuri plutitoare deasupra valurilor. În anii săi de glorie, orașul cuprindea aproape 2.000 de sonde și 320 de platforme de producție, toate legate printr-o rețea de peste 160 de kilometri de poduri. Fiecare secțiune a orașului era un labirint de structuri de oțel și conducte, formând un peisaj industrial care părea desprins dintr-un film science-fiction.
Pentru a proteja orașul de valurile puternice și furtunile frecvente, au fost aduse șapte nave dezafectate și scufundate deliberat în jurul orașului. Aceste epave au format o barieră artificială, contribuind la reducerea efectelor valurilor asupra structurilor fragile. Chiar și astăzi, rămășițele acestor nave sunt vizibile la suprafața apei, conturând o imagine fascinantă și tulburătoare, ca niște fantome tăcute ale trecutului industrial.
În decursul anilor, Neft Dașlari s-a transformat într-un oraș complet funcțional, dotat cu toate facilitățile necesare pentru muncitori. Blocuri de locuințe au fost construite pentru cei ce își petreceau zilele și nopțile pe mare, iar un teatru cu sute de locuri oferea un strop de divertisment în mijlocul singurătății. Existau, de asemenea, magazine, facilități medicale, o brutărie și un teren de fotbal, toate suspendate pe structuri de metal. Au fost plantați chiar și câțiva copaci, iar un mic parc a fost amenajat, oferind un peisaj neobișnuit – verdeață încercând să înflorească deasupra platformelor de oțel. Această infrastructură vastă a transformat Neft Dașlari într-un oraș autosuficient, un simbol al ambițiilor sovietice de a domina industria petrolieră.
Astăzi, orașul se află într-un declin accentuat, cu structuri deteriorate și probleme de mediu, având un viitor incert între abandon și posibilă conversie într-o atracție turistică sau muzeu.
Declinul și viitorul incert al orașului petrolier
Pe măsură ce alte câmpuri petroliere au fost descoperite și dezvoltate, iar importanța economică a Neft Dașlari a scăzut, orașul a început să decadă. De la un record de producție de 7,6 milioane de tone de petrol în 1967, producția a scăzut drastic. Astăzi, Neft Dașlari produce mai puțin de 3.000 de tone pe zi, adică aproximativ 1 milion de tone anual. Muncitorii au început să plece, iar orașul, cândva plin de viață și activitate, a început să fie tot mai gol. Populația orașului a scăzut la aproximativ 3.000 de persoane, iar majoritatea celor rămași lucrează în schimburi de 15 zile pe mare, urmate de 15 zile de odihnă pe uscat.
Orașul a început să fie înghițit de apele Marii Caspice. Podurile care leagă diferitele părți ale orașului au început să se prăbușească, iar structurile metalice au început să ruginească și să cedeze sub presiunea constantă a apei sărate și a vântului puternic. Scenele contrastante, cu muncitori care își continuă activitatea printre ruinele unui oraș care se scufundă, ilustrează perfect fragilitatea acestei creații umane în fața naturii.
Pe lângă deteriorarea fizică, Neft Dașlari se confruntă și cu probleme de mediu. Există rapoarte despre scurgeri de petrol și deversări de ape uzate netratate direct în Marea Caspică, provocând daune semnificative ecosistemului local. Organizația pentru Protecția Drepturilor Lucrătorilor din Industria Petrolieră a ridicat numeroase preocupări legate de poluarea din zonă, atrăgând atenția asupra impactului devastator al deversărilor necontrolate. Deși compania de stat SOCAR a luat măsuri pentru a preveni astfel de incidente, multe probleme rămân nerezolvate, iar viitorul ecologic al orașului este incert.
Cu toate acestea, Neft Dașlari continuă să funcționeze, producând încă petrol și rămânând un simbol al unei industrii într-un declin lent, dar constant. Întrebarea privind viitorul acestui oraș plutitor rămâne fără răspuns clar. Vor fi structurile dezmembrate și îndepărtate la un cost enorm, sau vor fi abandonate pur și simplu, devenind o catastrofă ecologică majoră? Există și voci care susțin că Neft Dașlari ar putea avea un viitor ca atracție turistică sau muzeu, celebrând începuturile industriei petroliere offshore și sacrificiile muncitorilor care au trăit acolo.
În prezent, Neft Dașlari este un oraș al contrastelor – un oraș izolat, ruginit, dar încă funcțional, un simbol al ambițiilor petroliere sovietice, dar și al inevitabilului declin al unei industrii care a modelat peisajul economic și politic al regiunii. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu acest oraș, care, deși pare că se scufundă sub povara timpului, continuă să reziste, un martor tăcut al unei ere apuse.