Un cutremur a devastat acest oraș „dincolo de imaginație”. Acum este reconstruit pentru a rezista oricărui dezastru natural
Pe 6 februarie anul trecut, două cutremure devastatoare, de magnitudini 7,8 și 7,5, au lovit sudul Turciei și nordul Siriei, lăsând în urmă o distrugere copleșitoare. În doar câteva secunde, viețile a milioane de oameni au fost schimbate pentru totdeauna. Peste 50.000 de persoane și-au pierdut viața, iar milioane de oameni au fost forțați să își abandoneze casele. Impactul acestor cutremure a fost atât de vast încât Organizația Națiunilor Unite a estimat costurile de reconstrucție ale regiunii la peste 100 de miliarde de dolari, scrie CNN.
Unul dintre orașele cele mai grav afectate a fost Antakya, cunoscut istoric ca Antiohia, capitala provinciei Hatay din sudul Turciei. Aproape 80% din clădirile din acest oraș au fost distruse sau avariate iremediabil. Acest peisaj de devastare a fost descris de Nicola Scaranaro, arhitect la Foster + Partners, drept „dincolo de imaginație”. Totuși, Antakya, cu istoria sa milenară, nu este doar în curs de reconstrucție, ci este revitalizat cu scopul de a deveni un oraș capabil să reziste la viitoarele dezastre naturale, fie că este vorba despre cutremure, inundații sau alte catastrofe.
Orașul Antakya: Între istorie și dezastru
Antakya nu este un oraș oarecare. Fondat în secolul al IV-lea î.Hr., acesta a fost un important centru cultural și economic încă din antichitate. Însă, poziția sa geografică, la poalele Muntelui Habib Neccar, în valea râului Asi, îl face extrem de vulnerabil la cutremure și inundații. De-a lungul istoriei sale, Antakya a fost distrus de șapte ori de cutremure majore, iar ultima tragedie din februarie 2023 a fost una dintre cele mai devastatoare.
Una dintre principalele provocări în această regiune este fenomenul de lichefiere a solului, care apare în timpul cutremurelor. Acest proces face ca solul să își piardă rigiditatea și să se comporte ca un lichid, agravând pagubele produse de seisme. Pe lângă cutremure, apropierea de râul Asi crește riscul inundațiilor, o amenințare deja existentă înainte de cutremur. Conform estimărilor realizate de Foster + Partners, aproximativ 45.000 de locuitori din 2,5 milioane de metri pătrați de teren erau deja expuși riscului de inundații înainte de cutremur, iar criza climatică în creștere doar va amplifica această problemă în viitor.
O mare parte din Antakya a fost lăsată în ruine în urma cutremuremurului din 2023.
Un plan ambițios de reconstrucție: reziliență și sustenabilitate
La șase luni după cutremur, firma de arhitectură Foster + Partners a fost angajată de Consiliul de Design al Turciei, o organizație non-guvernamentală, pentru a coordona un consorțiu internațional care să dezvolte un plan de reconstrucție și revitalizare a orașului Antakya. Planul nu se limitează doar la reconstruirea clădirilor, ci vizează crearea unui oraș rezilient la dezastre naturale, cu accent pe sustenabilitate și adaptare la schimbările climatice.
Scaranaro explică faptul că arhitectura și designul străzilor vor juca un rol esențial în protejarea orașului împotriva viitoarelor cutremure. Clădirile viitoare vor fi mai compacte și mai stabile decât structurile mari, alungite, în formă de L, care au predominat înaintea dezastrului. Aceste noi clădiri vor fi proiectate să reziste mai bine la activitatea seismică, reducând astfel riscul de prăbușire.
O altă inovație propusă este introducerea unor „superblocuri”, inspirate de cele din Barcelona. Aceste blocuri de cartiere vor crea zone fără trafic auto, care vor facilita deplasarea în caz de dezastru. Această configurație urbană va asigura multiple rute de evacuare atât pentru locuitori, cât și pentru serviciile de urgență. În plus, reducerea traficului auto va contribui la îmbunătățirea calității vieții în oraș, un aspect semnificativ într-un oraș dominat anterior de automobile.
O reprezentare artistică a unei Antakya revitalizate, cu râul în centrul orașului. (Foto: Türkiye Design Council)
Verzi, sustenabile și sigure: spațiile verzi ca bariere naturale
Pe lângă protecția împotriva cutremurelor, inundațiile reprezintă o altă amenințare majoră pentru Antakya. În acest context, Foster + Partners a decis să nu reconstruiască anumite zone de-a lungul râului Asi, considerate cu risc ridicat de inundații. În schimb, aceste terenuri vor fi transformate în parcuri și spații verzi care vor acționa ca zone-tampon naturale în cazul inundațiilor. Aceste spații nu doar că vor reduce riscul de inundații, dar vor îmbunătăți și calitatea vieții, oferind locuitorilor mai multe oportunități de recreere și interacțiune cu natura.
Pe lângă protejarea împotriva inundațiilor, aceste spații verzi vor fi esențiale pentru biodiversitate. Ele vor fi plantate cu specii native și vor forma o rețea de coridoare ecologice care vor permite faunei și florei să se deplaseze liber în interiorul orașului. Această abordare va contribui la dublarea suprafeței de spațiu verde per capita, ceea ce reprezintă un obiectiv ambițios pentru Antakya.
Scaranaro a subliniat că anterior „accesul la spațiile verzi nu era foarte democratic.” Noul plan urbanistic urmărește să corecteze acest lucru, oferind tuturor locuitorilor acces egal la aceste spații verzi, precum și la trasee pietonale și piste pentru biciclete. În acest fel, Antakya va deveni un oraș nu doar mai sigur, ci și mai plăcut și sustenabil din punct de vedere ecologic.
La șase luni după cutremur, Foster + Partners au fost însărcinați să elaboreze un plan general pentru revitalizarea orașului. Dezvăluit în iulie 2024, viziunea include reprezentări artistice ale unei Antakya reînnoite.
Încredere și apartenență: reconstruirea unei comunități
Deși reconstrucția completă a orașului Antakya va dura cel puțin 10 ani, lucrările de construcție au început deja, chiar dacă planul principal este încă în curs de elaborare. Echipa de la Foster + Partners speră că lecțiile învățate din acest proiect vor servi drept model pentru alte orașe afectate de dezastre naturale din întreaga lume. Scopul este de a crea un nou „blueprint” pentru revitalizarea orașelor distruse, unul care să pună sustenabilitatea și reziliența climatică în prim-plan.
Pentru Nicola Scaranaro, însă, reconstruirea Antakyei nu este doar o chestiune de arhitectură și inginerie; este vorba despre reconstruirea încrederii și a sentimentului de apartenență al locuitorilor orașului. În interacțiunile sale cu comunitatea locală, acesta a subliniat importanța implicării oamenilor în procesul de reconstrucție. Un moment semnificativ pentru el a fost discuția cu un bătrân dintr-unul dintre taberele de refugiați construite pentru cei rămași fără locuințe. „Nu mai am încredere în aceste clădiri, pentru că ele m-au trădat,” i-a spus bărbatul.
Acest sentiment de trădare este unul pe care Scaranaro și echipa sa încearcă să-l depășească. Planul de reconstrucție nu este doar despre clădiri noi și mai rezistente, ci și despre reconstruirea încrederii în siguranța acestor structuri și a orașului în ansamblu. „Nu este vorba doar despre clădiri; este vorba despre reconstruirea încrederii și a sentimentului de apartenență,” explică Scaranaro. Echipa sa își propune ca locuitorii să simtă că au fost parte din acest proces și că au contribuit activ la reconstruirea orașului lor.
Rezistența la inundații este un element central al planului. Râul Asi traversează centrul orașului și a reprezentat anterior un risc major de inundații din cauza proximității sale față de numeroase clădiri. Conform noii viziuni, ilustrată în această reprezentare, râul va fi flancat de o serie de parcuri, grădini urbane și alte spații deschise care vor acționa ca bariere verzi naturale, absorbând apa în cazul inundațiilor.
Concluzie
Antakya renaște din ruinele unui dezastru devastator cu un plan urbanistic inovator care pune accentul pe reziliență, sustenabilitate și implicarea comunității. Proiectul de reconstrucție al orașului nu doar că îl pregătește pentru viitoare cutremure și inundații, dar și transformă Antakya într-un oraș mai verde, mai accesibil și mai durabil. Lecțiile învățate din acest proces ar putea servi drept model pentru alte orașe din întreaga lume, confruntate cu riscuri similare, demonstrând că, în fața dezastrului, comunitățile pot renaște mai puternice și mai unite decât oricând.